Ca orice poveste și cea de față începe cu ”A fost odată…” Că de n-ar fi nu s-ar povesti, despre toate premierele care au marcat istoria Banatului de peste 200 de ani încoace. Toate istoriile din spațiul bănățean, care însumează o poveste frumoasă, nu încap în spațiul dedicat acestor rânduri. S-au scris și se vor mai scrie volume întregi despre lucrurile notabile care s-au petrecut aici și care rămân istorie.
Din păcate pentru noi, bănățenii, rămânem cu amintirile ”vremurilor de glorie” și cu… fala. Timișoara, de pildă, se laudă cu peste 100 de premiere, începând – într-o ordine aleatorie – cu primul oraș cu străzile iluminate electric din Europa, cea mai veche fabrică de bere de pe teritoriul actual al României, Bega primul canal navigabil din România, primul tramvai electric din România, editarea primului ziar din România, prima stradă asfaltată din România, singurul oraş european cu trei teatre de stat în română, maghiară şi germană, primul computer alfanumeric românesc care putea prelucra texte: MECIPT-1 (Mașina Electronică de Calcul a Institutului Politehnic Timișoara), și terminând cu naşterea primului copil conceput in vitro, în România şi realizarea primului copil prin embriotransfer la mama purtătoare.
Tot în Banat, la Reșița, consemnăm primele furnale de pe teritoriul actual al României, prima locomotivă fabricată în România, prima cale ferată din România pe traseul Oravița-Baziaș, primele motoare diesel din România pentru locomotive, primele motoare navale fabricate în România.
Trebuie spus că cele mai frumoase povești de succes bănățene încep așa cum aminteam mai sus, în urmă cu mai bine de 200 de ani și continuă înspre zilele noastre, cu o pondere mai mică după 1918, poate și datorită multiculturalismului caracteristic acestei zone. Premierele nu au dispărut după 1990 dar s-au împuținat semnificativ.
Revoluția nu a însemnat doar eliberarea de comunism ci și dispariția unor branduri bănățene de tradiție cum ar fi Kandia, care acum aparține Bucureștiului sau închiderea Fabricii de Țigări din Timișoara, cum s-a întâmplat de altfel cu toți mastodonții industriali din municipiul de pe Bega (Fabrica de Tramvaie, Autoturismele, Fabrica de Zahăr, Fabrica de Ulei, Solventul, Dermatina, Industria Lânii etc.). Nu mai vorbim despre dispariția Comtimului sau despre faptul că Reșița a rămas doar cu amintirea industriei metalurgice și fără perspective. La fel se întâmplă cu Hunedoara.
Dacă vorbim despre turism băile din Buziaș, Lipova, Calacea, sau Herculane sunt în paragină, stațiunea montană Semenic, perla Banatului de altă dată, se zbate ca peștele pe uscat din lipsă de viziune din partea autorităților județene, Clisura Dunării nu este pusă în valoare, la fel ca și Cheile Nerei, Poiana Mărului și alte minunății ale Banatului Montan.
Apele minerale cu care se mândrea Banatul sunt și ele în mare suferință. Apa minerală de Buziaș a dispărut de mult de pe piață iar cea de Lipova, celălalt brand important bănățean, se pare că nu este departe de aceiași soartă, ajunsă pe mâinile unui investitor privat.
Este adevărat că sunt și povești de succes care continuă tradiția, cum ar fi Elba sau AEM, fabrica de vagoane și cea de tramvaie din Arad sau inițativa mediului de afaceri intitulată ”Made în Banat” dar sunt extrem de puține în comparație cu istoria din spate. Așa că nu-mi mai rămâne decât să închei, ca-n poveste cu ”am încălecat pe-o șa…” și vă las să trageți singuri concluziile.
