La Școala din Remetea Mare încă mocnește un conflict între două cadre didactice-video

511

Între cadrele didactice de la Școala Gimnazială Remetea Mare există un mai vechi conflict. Mai exact, directoarea unității, Mihaela Cepeha, a fost acuzată de neregului importante de către liderul de sindicat de la acea vreme, Corina Izbașa. Au urmat sesizări și controale. Acestea, în ciuda faptului că au confirmat starea de incorectitudine în acte, dar și în actul de management, nu au avut urmări serioase. Chiar și Corpul de Control al Ministerului a trimis o echipă care, de asemenea, a constat o serie de probleme. Dar le-a făcut publice la mai mult de o jumătate de an (nu după o lună, conform legii), când nu mai aveau valoare concretă. Conducerea Sindicatului „Spiru Haret” acuză încercări de mușamalizare a neregulilor și tergiversări nejustificate la nivel de minister. Aparent, din acest an școlar, 2018–2019, lucrurile merg mai departe, în liniște. Doar că liniștea este de fațadă, iar conflictul persistă, mai mult sau mai puțin mascat. În cele ce urmează redăm un fragment din discuția avută cu doamna Corina Izbașa și poziția domnului Virgil Popescu, liderul sindical județean. Din motive de spațiu, discuția poate fi urmărită integral pe site-ul „Banatul Azi” în zilele următoare.

Redăm în continuare dialogul purtat cu doamna Corina Izbașa.

— Doamnă Izbașa, explicați-ne cum a început acest conflict în cadrul școlii?

— Fiind liderul de sindicat în școală, am sesizat anumite aspecte referitoare la activitatea și atitudinea doamnei director atât față de mine, cât și față de unii colegi ai mei. Am încercat să port discuții cu doamna director, dar fără rezultat. Mai mult, în momentul în care discutam, una era concluzia, și alta se transmitea. Mi-am dat seama că nu voi putea rezolva situația doar vorbind, și atunci am început să aștern pe hârtie aceste aspecte.

În momentul în care am început să scriu, au început presiunile… Sunt multe. Le-am prezentat într-un memoriu pe care l-am depus la sindicat. Domnul Popescu (Virgil Popescu, liderul Sindicatului „Spiru Haret” Timiș, n.n.) a dus memoriul meu la inspectorat. Și am așteptat să vedem ce se întâmplă. Prin iulie, cu o săptămână înainte de a avea loc ședința consiliului de administrație (al școlii), din 25 iulie 2017, am primit un mesaj că va avea loc un consiliu de administrație.

Fără să știu ordinea de zi sau despre ce va fi vorba, m-am gândit că s-ar putea să fie adus în discuție și memoriul depus de mine. Am apelat la domnul Popescu să vină, să ia parte la ședința de consiliu.

— Acest consiliu era programat să aibă loc sau a fost anunțat dintr-o dată?

— Nu. A fost anunțat cu câteva zile înainte de a avea loc. Am primit un mesaj telefonic. Normal, trebuie să fie un consiliu măcar o dată pe lună. Nu știu dacă există un calendar anume…

În ziua respectivă am venit la școală, a venit și domnul Popescu. Însă nu a fost primit. I s-a refuzat participarea la acea ședință… La ședință a fost „invitat” (așa scrie și în procesul-verbal) domnul inspector Șandor Petru. Pe parcursul consiliului am constatat că, într-adevăr, e vorba de memoriul depus de mine. După ședință, am citit procesul- verbal, și acolo era vorba de o adresă trimisă de ISJ Timiș (ulterior am aflat ce conținea) cum că ar fi trebuit constituită comisia de cercetare disciplinară pentru doamna director. În acea ședință am constatat că procesul-verbal era scris dinainte. Doar unele aspecte au fost completate în timpul ședinței. Nu am luat cuvântul. S-a dorit să nu se ia în considerare memoriul meu.

Doamna director, care este președinta consiliului de administrație, a spus membrilor că s-au adunat să hotărască dacă va fi sau nu cercetată disciplinar și a invocat o procedură elaborată de ISJ Timiș, care nu avea nicio legătură cu ce trebuia să se întâmple la acel consiliu. Ulterior, când am reușit să văd ce conține decizia respectivă, de cercetare disciplinară, am constatat că domnul Șandor (prezent în 25 iulie 2017) era desemnat de către inspectorat să facă parte din comisia de cercetare. S-a spus că a fost prezentat memoriul membrilor consiliului. Ce s-a discutat acolo nu prea avea legătură cu ce am sesizat eu.

— Memoriul a fost citit public în timpul ședinței?

— Nu! S-a spus că s-au făcut mai multe copii care au fost date membrilor CA, să ia la cunoștință. După care, în calitate de președinte al consiliului de administrație, doamna director a clasat sesizarea mea. Toate s-au întâmplat în prezența inspectorului Șandor. Prin tăcerea dumnealui, ședința s-a încheiat. Dumnealui trebuia să spună: „noi avem o lege care, în articolul 280, alineatul… spune următoarele…”. Dar asta nu s-a întâmplat. Domnul inspector a spus că totul a fost clarificat, totul este în regulă, iar ședința s-a încheiat. Mi s-a dat să semnez procesul-verbal (în calitate de reprezentat al liderului de sindicat). Am citit, am văzut ce scrie în el, am sesizat asta și ministerului — că una s-a spus și alta a fost scris. În dreptul numelui meu am scris că nu sunt de acord cu ce s-a întâmplat acolo. Doamna director mi-a luat din mână procesul-verbal și nu m-a lăsat să scriu mai departe. La scurt timp am fost chemați în biroul doamnei director pentru a avea o discuție. În birou am fost eu, doamna director, inspectorul Șandor și liderul Popescu. Domnul inspector m-a rugat insistent să uit tot, să șterg cu buretele. Am încercat să explic situațiea domnului inspector și l-am întrebat dacă a citit memoriul meu și tot ce s-a întâmplat în ultimii doi ani. De fapt, dumnealui voia o confirmare că nu voi merge mai departe.

Am făcut, însă, o sesizare la minister. După ce s-a aflat la inspectorat că am înaintat memoriul la minister, am avut o altă întâlnire (neoficială) în biroul doamnei inspectoar general. Au fost de față mai multe persoane… La acea întâlnire, aproape că mi s-a sugerat să șterg totul cu buretele. Mi s-a spus de cel puțin de trei ori să o las pe doamna director cel puțin zece zile în pace, că poate își schimbă comportamentul. Și să spun directoarei zece lucuri care nu merg în școală, că poate le remediază.

— Spuneți-ne, vă tog, două-trei puncte din cele sesizate. Să înțeleagă și cititorii noștri că nu sunt chestiuni banale, ci au relevanță în bunul mers al școlii.

— Sunt multe. Am să vă spun unul singur… Doamna director a mers până acolo încât, în septembrie 2016, când eram în concediu medical, a încercat să-mi taie calificativul fără a avea argumente. Am cerut ulterior să-mi spună de ce mi-a diminuat punctajul. După care l-am primit înapoi. Nu am acceptat să fiu umilită și vorbită de rău, cum că „ea nu merită”. Pentru că doamna director era deranjată de unele întrebări pe care le-am pus în scris despre unele fapte ale sale, a refuzat.

Când am redactat memoriul, tot ce am sesizat am atașat ca anexe. Documentele cu întrebările, dar și răspunsurile aferente. Toate răspunsurile sunt cam așa, în bătaie de joc. Primul memoriu era „stufos”, după cum a spus cineva. Am avut 200 de pagini. 20 de pagini memoriul, restul — anexele. Totul este depus legal, cu ștampilă și număr de înregistrare.

Totul a fost trimis la minister, dar și la inspectorat. Am primit un răspuns de la inspectorat. În acel răspuns se spune că directoarea nu a respectat legea educației, acel articol 280, și nu a respectat decizia inspectoratul de constituire a comisiei de disciplină.

(…) La încă o sesizare la minister am primit un răspuns copy-paste după răspunsul inspectoratului. Sindicatul a mai făcut o revenire, cu o nouă sesizare. Abia atunci s-au gândit că este cazul să trimită corpul de control.

Despre situația de la Școala din Remetea Mare am primit un punct de vedere și de la prof. Virgil Popescu, liderul Sindicatului „Spiru Haret”.

— Domnule profesor, se știe că la școala din Remetea există, de ceva vreme, o situație mai tensionată. Au fost controale atât de la inspectorat, cât și de la minister. Doar aparent situația s-a liniștit. Adică nu s-au luat măsuri, dar liniște nu e nici acum. Spuneți-ne, vă rog, opinia dumneavoastră în acest caz.

— Am urmărit ce vă spunea colega mea. Este o situație de lungă durată. Persistă de vreo doi ani, de fapt. E o chestiune pe care nu am înțeles-o și nu am s-o înțeleg niciodată. De ce atâta ură și atâta determinare din partea directorului, din partea inspectoratului școlar, care ar trebui să fie un factor de mediere și nicidecum un organism de acoperire a anumitor fapte ale directorului, dar și, bineînțeles, din partea doamnei Izbașa, care are o pornire pe care o înțeleg, pentru că de foarte mult timp persistă starea de fapt despre care v-a vorbit. Pe mine m-a deranjat faptul că atunci când am fost la școala din Remetea directoare nu a vrut să mă primească. Ba mai mult, am discutat cu doamna inspector general și i-am spus faptul că nu vrea să mă primească doamna director. Doamna inspector general i-a dat, cumva, dreptate doamnei, ceea ce nu este corect. Nu este normal. Eu am mers acolo ca reprezentant al sindicatului, pentru că doamna era membru, dar și lider de sindicat. Am trecut peste asta. Mai apoi, au fost acele discuții despre care v-a povestit doamna Izbașa. Poate nici nu a spus chiar tot. E și destul de greu. Ar trebui să povestească ore întregi.

Părerea mea este că noi, sindicatul, trebuie să ne implicăm în asemenea situații. Nu putem fi de acord cu scandaluri și atitudini antagonice în școli, între sindicat și conducerea unităților e învățământ. Pot fi anumite păreri și idei, dar să fie exprimate în condiții civilizate, cu maximă corectitudine și să fie acceptate argumentele atunci când sunt evidente. Cu asemenea atitudini nu se rezolvă nimic.

Cred că aici este o chestiune de ambiție (bănuiesc). Atât a doamnei director, cât și a inspectorului general. Pentru că directoarea nu putea întreprinde acțiuni de acest gen fără acordul tacit al inspectoratului școlar.

Eu cred că ar trebui să se pună punct acestei situații. Dacă a greșit doamna lider de sindicat (cu toate că eu, personal, mă îndoiesc), a făcut-o eventual subliniind niște lucruri care nu trebuiau să se întâmple de-a lungul timpului în școală, și asta, probabil, a deranjat. De asemenea, nu înțeleg poziția ministerului. Pentru că e vorba de un raport pe care l-a făcut corpul de control al ministrului. Este un organism specializat, care verifică asemenea situații, le constată și dă dreptate aproape în totalitate doamnei Izbașa. Dar îi dă dreptate după foarte mult timp, când toate aceste chestiuni ar fi prescrise. Eu, personal, nu cunosc o asemenea situație — să se prescrie asemenea fapte. Se prescriu doar faptele penale. Or, aici nu sunt fapte penale, cel puțin până la această dată.

S-a împlinit aproape un an de când corpul de control a fost sesizat și a dat un răspuns după lungi insistențe ale federației și ale mele, personal. Se pare că s-au făcut mici sau mari presiuni chiar la nivelul corpului de control… Or, dacă pentru o chestiune minoră (un diferend între doi oameni), am ajuns la o asemenea situație — să intervină cineva la Corpul de Control al Ministrului — cred că lucrurile sunt foarte grave. Nu pot înțelege de ce corpul de control a dat răspunsul foarte, foarte târziu. Directoarea este etichetat că a greșit în toate punctele semnalate, apoi ia calificativul „foarte bine”. Mi se pare deplasat.

LĂSAȚI UN MESAJ