Ioan Aurel Pop prezintă neregulile din educație și propune aducerea la catedră a profesorilor pensionari

913

De ce ar trebui să înceapă școala normal? Ioan Aurel Pop: Nu putem să credem că în mintea elevului intră toate de-a gata dacă el se uită pe Google.

Școala primară este obligatoriu să fie făcută în mod normal, cu respectarea măsurilor de distanțare socială, susține preşedintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, într-un interviu acordat SpotMedia.ro
Profesorul spune că pentru respectarea distanțării fizice dintre elevi pot fi recondiționate școlile închise din lipsă de copii.

„Să știți că, de când s-a restrâns numărul de școli, pentru că s-au concentrat copiii în școlile din centre de comună, există clădiri școlare, multe știu eu că sunt în Transilvania, care sunt dezafectate, dar sunt foarte bune, și printr-o muncă la fața locului într-o săptămână-două ele s-ar putea pune la punct”, arată Ioan Aurel Pop.

În privința profesorilor, acesta crede că pot fi aduși la catedră pensionarii.

Interviul pe scurt:

Despre dispozitivele digitale: Institute de profil din mai multe țări au constatat că exagerarea cu dispozitivele acestea digitale la vârste mici are într-adevăr un rol inhibitiv la adresa dezvoltării creierului, pentru că copilul ia totul de-a gata, nu mai are puterea de cercetare proprie și nici de discernământ.
Despre programa școlară: O greșeală a școlii noastre este aglomerarea de materie. Noi facem programe foarte încărcate cu materie multă și nu ne mai uităm la rezultat, la modul de asimilare al acestor programe.
Despre manualele școlare: Eu am comparat un manual de fizică de la noi de clasa a VII-a cu manuale de fizică din Germania și din Franța. Vreau să vă spun că acele manuale din străinătate sunt mult mai simple, făcute pe înțelesul elevilor.

Domnule Ioan Aurel Pop, ca președinte al Academiei Române, ați luat poziție față de școala online. Într-un punct de vedere spuneți că școala online poate avea efecte dăunătoare pentru elevii de până în 11 ani. De ce ați ajuns la această concluzie?

Școala online generalizată nu poate să facă bine, pentru că omul e o ființă socială. Nu socializează cu instrumentele, cu aparatele, ci socializează cu ceilalți oameni.

Cu atât mai mult copiii mici, de vârsta școlii elementare, au nevoie de sufletul învățătorului/învățătoarei lângă ei. Fără asta nu se poate face școală.

Un copil singur în fața unui aparat e neastâmpărat, nu înțelege despre ce este vorba, iar un părinte nu poate sta permanent lângă el ca să-l convingă să fie atent.

Prin urmare, școala primară este obligatoriu să fie făcută chiar cu respectarea dificilă a acestor măsuri de distanțare socială.

Sigur, mai puțin masca, pentru că unui copil mic nu poți să-i pui masca pentru că nu înțelege necesitatea ei, trebui să-l ții la distanță de alți copii, dar în clasă.

Iar copiii mari… și ei au nevoie de școala naturală, normală. Eu cred că publicul românesc ar face mult mai mult pentru diminuarea acestei pandemii dacă ar înțelege că nu e firesc să trăiască în izolare și propunerile de învățământ online sunt extrem de necesare pentru o perioadă limitată, pentru o perioadă de avarie.

„Telefoanele mobile trebuie folosite cu cap ca să nu ajungă să ne stăpânească ele pe noi”
În punctul de vedere al Academiei vorbeați despre faptul că generalizarea învățământului online poate compromite întregul sistem de educație și trăgeați niște concluzii. Pe ce studii se bazează aceste concluzii?

Pe studii internaționale care s-au dat publicității, dar și pe propriile noastre studii, pentru că Academia are propriile centre și institute de cercetare care se ocupă de calitatea vieții, de raportul dintre educație și vârsta celui educat.

Elevii sunt într-o nebuloasă completă şi nu ştiu cum va fi la şcoală: Cine ne dă măștile? Vom avea recipiente cu dezinfectant?
Vă dau exemplu de o carte a unui profesor de la Universitatea din Ulm, tradusă în limba română și care se numește Demența Digitală. Și în această carte el arată că excesul de dispozitive nu face bine.

Și vă mai spun un lucru – institute de profil din mai multe țări au constatat că exagerarea cu dispozitivele acestea digitale la vârste mici are într-adevăr un rol inhibitiv la adresa dezvoltării creierului, pentru că copilul ia totul de-a gata, nu mai are puterea de cercetare proprie și nici de discernământ.

Eu nu pledez împotriva învățământului digital sau împotriva necesității în acest moment a folosirii telefoanelor mobile, dar ele trebuie folosite cu cap ca să nu ajungă să ne stăpânească ele pe noi. Și într-un viitor aceste mijloace robotizate să ia decizii în locul oamenilor.

Oamenii trebuie să rămână ființele supreme de pe pământ, dacă vrem să păstrăm lumea așa cum este ea ca lume. De aceea, e un pericol, să știți, copiii trebuie să le folosească (sic!) ca instrumente. Dacă mintea noastră nu rămâne cel mai bun computer și dacă nu luăm decizii prin mintea noastră, o să regretăm în viitor sau o să regrete copiii noștri.

Pot fi folosite clădirile școlare dezafectate
În scenariile pentru deschiderea noului an școlar, școala online este de fapt scenariul roșu, în cazul în care numărul de infectări e mare. Ce facem cu școlile care nu pot asigura condițiile igienico-sanitare, chiar dacă nu sunt în scenariul roșu?
Este bine că aceste măsuri prevăzute la nivel guvernamental dau posibilitatea autorităților locale să se adapteze după cum e situația locului. Eu sunt convins că în cea mai mare parte a localităților României, cu multă bunăvoință, dacă întreaga obște ar pune umăr de la umăr, se vor găsi soluții.

Să știți că, de când s-a restrâns numărul de școli pentru că s-au concentrat copiii în școlile din centre de comună, există clădiri școlare, multe știu eu că sunt în Transilvania, care sunt dezafectate, dar sunt foarte bune, și printr-o muncă la fața locului într-o săptămână-două ele s-ar putea pune la punct.

Se pot invita, ruga și stimula profesori, învățători pensionari care mai pot munci, să vină să pună umărul acolo unde e necesar.

Dar eu sper că în cele mai multe locuri să avem înțelepciunea să luptăm cu boala și să putem face școală firească, așa cum s-a făcut de sute de ani și cum am văzut că dă rezultate deosebite.

Până acum ne plângeam că elevii petrec foarte multe ore la școală și că au foarte multe teme. Care ar fi soluția pentru o școală bună?
Școala este un efort. Nu putem să credem că în mintea elevului intră toate de-a gata dacă el se uită pe Google.

Școala de o veșnicie are tehnicile ei pedagogice, didactice, se lucrează cu metode. Uitați, azi nu se mai pune accent nici pe recapitulare și nici pe fixare, ori astea sunt demult verificate.

Elevii trebuie să aibă dialog cu profesorul, să aibă dialog între ei și ceea ce învață la școală să-și fixeze în minte și să înțeleagă. O greșeală a școlii noastre este aglomerarea de materie. Noi facem programe foarte încărcate cu materie multă și nu ne mai uităm la rezultat, la modul de asimilare a acestor programe. Eu spun mereu că mai bine mai puțin și sigur decât mult și superficial.

Profesorii trebuie să galopeze ca să poată preda totul
Vorbiți despre aglomerarea de materie. Acum discuțiile sunt despre tăierea orelor, care teoretic ar trebui să se întâmple din toamnă, pentru ca elevii să stea mai puțin la școală.
Aici ar trebui lucrat de către minister. Eu nu m-aș îngrijora de numărul de ore, pentru că trăim o viață trepidantă, părinții sunt mai mult plecați decât acasă, bunicii sunt și ei ocupați, și atunci copilul trebuie să petreacă mai mult timp la școală, inclusiv ore de joc, ore de recapitulare, ore în care să se pregătească pentru materiile de a doua zi.

Eu mă îngrijorez însă de programe. Programele trebuie aerisite mult și trebuie lăsat în programe ceea ce elevii pot asimila în proporție tot mai mare.

În orașele mari, s-a creat prejudecata că elevii pot lua meditații, părinții au capacitatea să le plătească meditatori, dar e o cale greșită. Copiii trebuie să învețe la școală și trebuie să învețe puțin și în afara școlii – ajutați de părinți, dar pentru asta materia trebuie să fie inteligibilă.

Eu am comparat un manual de fizică de la noi de clasa a VII-a cu manuale de fizică din Germania și din Franța. Vreau să vă spun că acele manuale din străinătate sunt mult mai simple, făcute pe înțelesul elevilor.

Experimentele care se fac în laborator sunt și ele simple și pe înțeles, și atunci lucrurile vor fi mult mai simple. La noi e greu pentru că la acele materii profesorii trebuie să galopeze ca să poată preda totul.

Bineînțeles că unele materii sunt de examen și dacă nu faci totul la clasă ai remușcări. Și atunci secretul este simplificarea materiei în așa fel încât ea să se poată învăța foarte bine în mare măsură la clasă.

Ați ieșit recent și ați spus că ar fi o greșeală tăierea orelor de la științe. Dvs. ați participat la schimbarea planurilor cadru. Cum ar trebui schimbate?
Am fost online și s-a discutat și despre programele de școală primară și de gimnaziu și de liceu, totul într-un galop.

E adevărat că ne-am putut spune opiniile într-un document pe care l-am trimis Ministerului Educației, cu speranța că vor găsi înțelepciunea să nu reducă pentru viitor, decât în perioada pandemiei, numărul de ore la o disciplină, pentru că o disciplină cu o oră pe săptămână e moartea materiei, n-ai cum să asculți, să dai cel puțin două note.

Și atunci am zis că nu se pot reduce nici limbile străine. Uitați-vă, de curând în Polonia s-a introdus latina în curriculumul obligatoriu, și Polonia e o țară slavă. Latina și civilizația romană fac parte din moștenirea Europei. Oamenii aceștia, chiar dacă sunt slavi, înțeleg că aparțin civilizației occidentale și atunci limba latină este un punct de reper extraordinar.

De istorie și de geografie probabil că unii se plictisesc, dar ele sunt fundamentale pentru dobândirea simțului timpului și al spațiului.

Dar văd că se preconizează și reduceri la fizică, la chimie, la biologie… nu se poate întâmpla acest lucru. Repet, copiii au nevoie de timp ca să învețe, să fixeze, să recapituleze, iar statul la școală nu este de prisos. Dacă stau 4 ore dimineața și apoi mă duc acasă și părinții sunt plecați care e soarta mea?

Cred că părinții ar fi mult mai liniștiți dacă s-ar găsi metode ca acești copii să stea mai mult în școală. Repet, cei mici mai mult să se joace, iar un joc supravegheat este mult mai util decât un joc lăsat la voia sorții, în mall sau pe unde se mai duc acești copii.

Profesorii nu sunt pregătiți pentru școala online
În ce măsură sunt pregătiți profesorii pentru predarea online?
Nu sunt. O parte s-au pregătit din martie și au prins totul din zbor, mai mult de jumătate. Dar în școlile din preuniversitar este foarte greu pentru că sunt locuri unde nu există semnal la telefon, unde nu există Internet, las de o parte că sunt locuri unde nu există nici electricitate, familii cu copii mulți, cu un singur telefon, cu tablete care pot veni, dar nu știu să fie folosite.

Sigur, cu grijă și printr-un efort conjugat, s-ar putea recupera foarte mult, mai ales că nu prea suntem îndemnați să mergem în concedii, iar în străinătate nici atât.

Există o portiță de salvare, dar ar trebui un efort al întregii societăți pentru asta.

Ca profesor universitar, dvs cum v-ați ținut cursurile în perioada de pandemie?

Eu am avut norocul să am un singur curs și să am o grupă mică de studenți și am fost în corespondență cu fiecare online, le-am trimis temele pe care le-au de făcut, și rezultatul a fost mulțumitor. Însă a fost cam 50% din ce-aș fi dobândit dacă lucram cu ei față în față.
Sursa: SpotMedia.ro.

LĂSAȚI UN MESAJ