Expoziție de Cristian Graure la Galeria Calpe

77

Începând de sâmbată, 14 mai 2022, de la ora 19, în cadrul nopții europene dedicate muzeelor și galeriilor, la Calpe Gallery din Timișoara va avea loc vernisajul expoziției The Unseen falls in Black & White și lansarea catalogului artistului Cristian Graure. Evenimentul, coordonat de Veronica Toma, va fi prezentat de Robert Șerban și găzduit de Călin Petcana.


Alături de artist sunt prezenți, prin reflecțiile și opiniile personale în paginile catalogului, apropiați din mediul local sau internațional, cei care l-au întâlnit prin intermediul lucrărilor sau care au „revizitat” universul creațiilor sale.


Cristian e martorul, după câteva miliarde de ani, al primei clipe. Bucăți, fragmente, gravitație, imponderabilitate, alb, negru. Din jocul acesta de-a demiurgul și martorul său, lucrările sale nu spun doar o posibilă poveste a începutului și nici nu reduc semnificațiile la simple geometrii, ci dau seama despre nostalgia pe care un punct ce tocmai a prins viață o are atunci când este într-o călătorie. În ce cuvinte s-ar putea converti altfel starea aceasta de grație încât ea să nu se risipească? (Robert Șerban)

Cristian integrează în arta sa practici neconvenționale, prin care suntem imersați într-un spațiu sinestezic, în care sunetul rămâne amprentat în vizual cu ajutorul amintirii gestului ce-l produce, reperează și reintegrează. Într-o arheologie inversă, de la lucrarea finalizată și până la stadiul originar de punct/linie putem decela intenționalitatea artistică care nu presupune o alterare a sa, ci mai degrabă o developare în care fiecare cadru se distinge ca lucrare finită semn al unui control total al procesului dar și al unei integrității artistice complete. (Veronica Toma)
Expo_BA_279


Lucrările lui Cristian sunt frumoase, dar nu în sensul comun al cuvântului, ele sunt frumoase așa cum sunt poeziile lui Mallarmé de frumoase, pentru că au o anumită inaccesibilitate, o sensibilitate sonoră complicată, intraductibilă. Cristian gândește ca un poet autentic sau, mai bine zis, vede lumea ca un poet autentic; niciodată definitivă, arta sa pare că stă sub semnul unei așteptări interioare — simptom al separării absolute de lume, unde, pentru câteva momente, totul e interpretabil și aproximativ, supus schimbării. (George Ștefan)
Iată și perspectiva lui Cristian Graure asupra demersului său artistic din această expoziție: Revizitând semantic fotografia, The Unseen falls in Black & White transcede preocupările generice din sfera imaginii printr-o fragilă nevoie de cunoaștere a materiei, aflată sub imperiul unor nostalgii personale. Această „rătăcire” cuprinde și o realitate vizuală fugitivă, însă constantă, una conform căreia actul creator pare că a luat naștere printr-un fel de decreație, cu o ruptură a lumii, o expulzare din sine și apoi o readucere la origini. Înghețate uneori în fragmente ale conștiinței, aceste noi „amestecuri senzoriale” sunt indisolubil legate de substanţa memoriei care străbate straturile timpului şi se confruntă cu un prezent volatil, în perpetuă schimbare. Cu riscul de a deveni generative ale unor forme fără conținut, deliberate în timp ale determinismului tehnologic specific fotografiei de consemnare, o bună perioadă de timp aceste preocupări ce interoghează materia au fost marginalizate, lăsate în așteptare pe marginea unui orizont indefinit.

Traversând sfera imaginarului utopic specific relicvelor simbolice și proprie confruntărilor temporale, axa percepţiei liniare a timpului ne dezvăluie, prin evoluția fotografiei, povestea primei imagini latente care a prins viață în lumea materială, imperceptibilă încă ochiului liber, „salvată” însă de Niépce prin chimia sărurilor de argint din întunericul absolut. În timpul expunerii, lumina soarelui a traversat timp de peste opt ore orizontul zilei, din zorii dimineţii şi până spre finalul ei, când s-a „consumat” treptat din crepuscul, spre întunericul nopţii.

Această perspectivă temporală dintre privitor și natură, dintre spectrul luminii și reacția cromatică a realității materiale, devine una intimă, particulară, atât prin intensitate, cât și prin timpul percepției. În interiorul acestei realități, atribuim retroactiv culorile în calitate de observatori ai lumii în general, atunci când experiența inițială este pusă într-o relaţie constantă cu o amintire similară, recurentă. Această re-cunoaștere periodică trăiește cel mai aproape de prezentul și lumea perceptorului, în sedimente ale timpului reprimat.

Expoziția va fi deschisă publicului până în data de 24 mai 2022, programul de vizitare fiind de luni până vineri, între orele 12 și 17.

LĂSAȚI UN MESAJ