Eșecul educației românești! Vinovații: miniștrii, profesorii și părinții. Soluția: să înceapă școala mai devreme

1107

Un an școlar compromis se încheie cu aplauze. Evaluarea Națională de la finalul gimnaziului a adus, statistic, cea mai mare rată de succes din ultimii ani. În Ministerul Educației nu mai stă nimeni să socotească de ce între copiii din sate și cei de la orașe e o prăpastie care se adâncește, deși evaluările lor, la fiecare doi ani, ar fi trebuit să corecteze aceste discrepanțe.

Fotografia promoției 2020 apare în ramă cu fețele răzuite a 30.000 de copii. Sunt cei care începeau școala acum opt ani, dar care n-au ajuns să dea examenul final. Despre ei, statul nu mai știe nimic. Ce ar trebui făcut urgent pentru a recupera materia pierdută în ultimele luni? Unde greșesc de ani buni profesorii și ce erori fac părinții cu aceste generații?

Mircea Miclea, psiholog, profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și fost ministru al Educației, explică de ce examenele cu exigențe reduse nu fac decât să creeze iluzia cunoașterii și, în final, societăți fragile, cu indivizi ușor de manipulat.

Analiza realizată de Mircea Miclea, cu privire la rezultatele de la Evaluarea Națională 2020:
“Sunt câteva lucruri care cred că merită spuse. Întâi, rata de reușită de 76% [medii peste 5 anunțate de Ministerul Educației] s-a raportat la candidații prezenți, care sunt 160.468. Dacă, însă, raportăm la numărul de absolvenți de clasa a VIII-a, atunci eșecul școlar crește de la 24% la 30%. Iar dacă îi socotim atât pe cei care au luat sub 5 – care sunt peste 38.000, și îi socotim și pe cei care nu s-au prezentat la examen, dar care erau anul trecut în clasa a VII-a, avem alți 22.000. Deci în total peste 60.000 de copii absolvenți de clasa a VIII-a care au eșec școlar, adică nu s-au prezentat sau au luat sub 5; asta înseamnă aproximativ 1 din 3 dintre absolvenți.

Pentru că avem:

182.000 de elevi înscriși în clasa a VII-a anul trecut, care ar fi trebuit să ajungă acum la examen
172.531 de absolvenți înscriși la Evaluarea Națională 2020
160.468 de prezenți la examen
Avem, așadar, 22.000 de copii care nu s-au prezentat și 38.000 de copii care au luat sub 5. Practic, 1 din 3 copii absolvenți de clasa a VIII-a nu a satisfăcut cerințele minime ale programei, deci 1 din 3 copii are eșec școlar. Acest lucru este grav.

Cel mai grav lucru, însă, este că aceste lucruri se știau din 2014. Atunci am făcut o analiză care arăta că în clasa a II-a rata de eșec era de 24%. Deci de când erau ei în clasa a II-a, noi puteam să știm și să prezicem rezultatele din clasa a VIII-a. Deși s-a știut, nu s-a făcut nimic. Acest lucru arată eficiența extrem de redusă a sistemului de învățământ, din moment ce din clasa a II-a și până în clasa a VIII-a ai exact același procent de eșec.

Eu vreau să acuz direct și brutal clasa politică. Toți au știut. Din 2014 noi știam că rata de eșec școlar este între 20 și 30%. Ăsta mi se pare cel mai grav lucru: s-a știut, dar niciunul dintre decidenții de la nivel guvernamental nu au făcut nimic, nici președintele. Zero! Și în analiza aceea am și spus ce trebuia făcut.

Un alt lucru este că diferența dintre rural și urban e foarte mare. Încă din analiza pe datele din 2014 am atras atenția că diferența rural-urban crește de la clasa a II-a, la clasa a IV-a și a VI-a. Iar acum constatăm că a crescut și mai mult la finalizarea clasei a VIII-a. Acum 6 ani, diferența rural-urban era de 10 până la 20%, iar acum este de peste 100%, adică dublă. De pildă, elevi cu media sub 5 în urban sunt 15%, iar în mediul rural 38%, deci mai mult decât dublu.

Prin urmare, din nou se arată ceea ce spuneam atunci: școala, în loc să egalizeze șansele copiilor, acționează ca un diferențiator de șanse. Adică nu își îndeplinește una dintre misiunile fundamentale – de a asigura egalizarea șanselor copiilor. Dacă ești născut în mediul rural, ești condamnat la analfabetism funcțional.

Ce e trist e că s-au tocat o grămadă de bani de către ONG-urile din jurul Ministerului și nu s-a făcut exact ceea ce tebuia să se facă pentru copiii din mediul rural.

Despre gradul de dificultate al subiectelor de la Evaluarea Națională 2020:
Se vede că sunt simple, pentru că numărul mediilor de 10 s-a dublat, față de anul trecut [sunt 839 de medii de 10 în 2020, cel mai mare număr din ultimii 7 ani – N.Red]. În consecință, interpretarea acestor rezultate foarte bune din perspectiva mediilor de 10 se poate realiza în 2 feluri:

fie elevilor le priește să stea cu părinții acasă, mai mult decât să meargă la școală, așa cum s-a întâmplat în acest an din cauza pandemiei, și ei obțin note mai mari, ceea ce este un vot de blam pentru școală
fie subiectele au fost foarte ușoare, anume făcute ca să mușamalizeze și să cosmetizeze eficiența extrem de scăzută a sistemului de învățământ primar și gimnazial. Rata de eșec este 30%, este 1 din 3, dacă noi îi raportăm pe cei care au luat sub 5 la totalul celor care anul trecut erau în clasa a VII-a, la cei 182.000.
Eu susțin a doua intrepretare. Cred că mai degrabă s-au dat subiecte foarte ușoare și mi-ar plăcea să fie aceasta interpretarea corectă, altfel avem un un vot de blam major pentru prestația profesorilor.

Pauza de învățare vine la câteva luni după ce OECD a anunțat rezultatele României la PISA 2018: Învățământul românesc este ultimul la matematică, penultimul la citire și științe din Uniunea Europeană, are scoruri ridicate la bullying și gălăgie în clasă care afectează scorul la citire, și mai mult de jumătate dintre elevii de 15 ani cred că nu-și mai pot îmbunătăți inteligența, față de Estonia unde 77% cred că și-o pot îmbunătăți.

Această teorie – cum că inteligența ta nu se mai poate dezvolta – este rezultatul prestației didactice a profesorului. În România, profesorii îi acuză constant pe elevi că sunt proști și eticheta aceasta se lipește de capul lor și nu mai cred că își pot modifica prin efort performanța intelectuală.

Proiecția pentru învățământul din România, la următoarea testare internațională, având în vedere golul adus de pandemie:
Pandemia a produs un gol în educația elevilor, dar în alte părți s-a început școala deja, la toate nivelurile – vezi Franța, și se merge cu toate motoarele turate – și se dau sume enorme pentru cursuri remediale, vezi Anglia.

La noi, nu s-a făcut niciunul dintre aceste lucruri, nici măcar să se înceapă școala mai devreme în septembrie, din 1 septembrie [nu 14 septembrie, așa cum este prevăzut – N.Red.], pentru ca să recuperezi măcar o parte din rămânerea în urmă. Și nu s-a făcut niciun fel de pregătire. Asta ar fi avut ca efect recuperarea, dar și funcția de buffer, de rezervă de predare pentru cazul în care vine iar în iarnă pandemia, să ai măcar predate niște lucruri. Nici măcar această decizie absolut minimală pentru remedierea deficitului nu s-a realizat.

Ce pot estima este că la următoarele evaluări internaționale situația noastră va fi și mai proastă, în mod cert. Dar nu am nici cea mai mică speranță că decidenții vor lua vreo măsură în condițiile în care de acum 6 ani știau exact rezultatele care s-au obținut acum. Tot n-au făcut nimic. Mai ales că acum o să spună că nu au bani.

Care sunt cele mai afectate clase, de oprirea școlii în timp de pandemie?
Mediul rural este masiv afectat, pentru că ei nu au avut acces nici la tehnologiile digitale, deci la bruma de învățare online care s-a produs, și nici nu au avut acces la profesori.

A fost o mare greșeală care s-a comis după 15 mai. După încetarea stării de urgență, trebuia ca măcar în sate – eu garantez că în 90% din sate nu există niciun infectat – să se poată relua cursurile. Pentru că aceia sunt copiii cei mai vulnerabili la analfabetismul funcțional și pentru ei nu s-a făcut absolut nimic. E criminală treaba asta: să privezi de la dreptul de la educație cel puțin 1 milion de copii, luând decizii globale, în loc să lași deciziile la nivelul consiliilor locale. Satele sunt comunități care sunt autocentrate, nu circulă lumea foarte mult în sat, deci pericolul nu e foarte mare.

Toate datele ne arată că nu le pasă în mod real de educație. Din moment ce ai niște date de acum 6 ani și nu faci nimic. Și nu este vorba numai de acest guvern. Nu au nicio viziune strategică. Dacă gândim doar de azi pe mâine, trăim doar de azi pe mâine. Dacă nu ne învățăm să gândim strategic, vom muri de foame, o să exportăm muncitori de cules sparanghel.

În situația în care ne aflăm, cine poate schimba lucrurile: familiile sau guvernul?
Dacă guvernul nu poate să rezolve problema educației, ar trebui să-și depună demisia toți, pentru că sunt niște incapabili. Și problema este a întregului guvern, nu este doar a ministrului Educației. Are multe implicații rezolvarea problemei. Implicații financiare, de exemplu, de salarizare a cadrelor didactice, deci sunt implicate și Ministerele Finanțelor și Muncii, implică resurse și factori care depășesc un simplu ministru al Educației.

Soluția este combinarea metodelor de predare față în față cu tehnologiile digitale, pentru fiecare lecție din programa școlară. Cei mai buni profesori din țară creează 3 variante a acelei lecții:

una pentru copiii obișnuiți
alta remedială pentru copiii cu dificultăți de învățare
alta de excelență
Aceste înregistrări ale lecțiilor lor se pun pe platforma națională de e-Learning conform articolului 170 din Legea educației și în felul acesta obții 2 efecte:

îi oferi oricărui copil din România, mai ales celor din mediul rural, accesul la lecțiile celor mai buni profesori. Nu numai la prestația didactică a profesorilor din clasa lor
îi forțezi pe profesori să se perfecționeze, pentru că știu că în fiecare zi elevii și părinții lor vor compara lecția lor cu lecțiile de pe platforma online. Si vor fi forțați să se perfecționeze, știind lucrul acestal.
Asta este soluția. Dar, sincer, am încredere zero că se va pune în practică. Din moment ce au trecut 6 ani și nu s-a pus în practică nimic.”
Surse: recorder.ro, edupedu.ro

LĂSAȚI UN MESAJ