Comunitatea academică din cadrul Universităţii Politehnica Timişoara a suferit o grea pierdere, în data de 21 ianuarie 2020, prin trecerea la cele veşnice a profesorului universitar emerit dr.ing. Alexandru Nichici, rector al instituției în perioada 1992 – 1996.
Școala a pierdut nu doar o personalitate de excepție, ci și un om remarcabil, o persoană caldă, un familist convins, un coleg adevărat, un interlocutor deosebit, de la care aveai ceva de învățat la fiecare întâlnire și în preajma căruia era o plăcere să stai. Prin întreaga sa activitate academică, ştiinţifică şi managerială, profesorul universitar Alexandru Nichici a avut o contribuţie semnificativă atât la formarea unor generaţii de profesionişti în domeniul ingineriei, cât şi, implicit, la dezvoltarea instituţională şi creşterea prestigiului Politehnicii timişorene.
Profesorul Alexandru Nichici s-a născut la 29 mai 1935 la Ivanda, judeţul Timiş. A absolvit Facultatea Electrotehnică, specialitatea Electromecanică în 1958. A devenit cadru didactic al Institutului Politehnic Timişoara în 1959, funcţionând în cadrul Catedrei de Tehnologia Materialelor a Facultăţii de Mecanică. A obţinut titlul ştiinţific de Doctor în 1970, cu teza „Fenomene fundamentale la prelucrarea cu scântei electrice cu electrod oscilant”. În 1980 a fost numit profesor universitar, cu menţiunea că între 1974 şi 1976 a lucrat la Universitatea Naţională a Republicii Zair din Kinshasa. Din anul 1990 a devenit conducător de doctorat în specialitatea „Inginerie tehnologică”, cu orientare preferenţială spre optimizarea prelucrărilor prin eroziune electrică şi cu laser.
În plan didactic, s-a remarcat, în special, prin dezvoltarea sau inițierea cursurilor universitare Ştiinţa şi tehnologia materialelor, Sisteme şi tehnologii laser, Proiectarea statistică a experimentelor. Spre final de carieră, între anii 2008 și 2011, a fost coordonator şi titular de curs al disciplinelor „Obiective, strategii şi metode în cercetarea ştiinţifică”, respectiv „Comunicare ştiinţifică şi deontologie”, din programul de pregătire avansată a doctoranzilor, publicând, în 2009, în sprijinul acestora, cartea „Lucrări ştiinţifice: concepere, redactare, comunicare”.
Dintre numeroasele lucrări ştiinţifice, 99 sunt publicate în ţară, 27 în străinătate, 8 fiind în reviste cotate ISI. Din totalul lucrărilor, cca. 30% sunt în domeniul tehnologiilor de prelucrare prin eroziune electrică şi cca. 55% în domeniul procesării materialelor cu fascicule laser. A publicat 5 cărţi şi a avut 2 brevete de invenţie aplicate. A pus bazele unei serii de contracte de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică cu unităţi economice şi de cercetare în domeniul ingineriei mecanice şi al tehnologiilor neconvenţionale de prelucrare a materialelor.
Pe parcurs, şi-a asumat mai multe funcţii de conducere în cadrul universităţii, între care cele de prodecan al Facultăţii de Mecanică (1977-1982), şef al Catedrei de Tehnologie Mecanică (1985-1990), rector al Universităţii Politehnica Timişoara (1992-1996), secretar ştiinţific al Senatului universităţii (1996-2000), membru al Consiliului Academic al UPT. Mandatul de rector l-a exercitat într-o perioadă dificilă, marcată de profunde transformări, în special prin reintroducerea autonomiei universitare, restructurarea programelor de studii, adoptarea Cartei Universității și compatibilizarea cu normele europene în domeniu.
În anul 2014 a publicat cartea cu caracter autobiografic „Şansă şi determinare”, în care rememorează cu sinceritate fapte, trăiri şi opinii care au definit cei 50 de ani la Politehnica, iar în 2017 și-a lansat volumul „Cu sinceritate despre tot: Povestea vieții mele”. În 2018 a fost organizatorul și sufletul întâlnirii de 60 de ani de la absolvire a generației din care face parte, una de elită a Politehnicii timișorene.
Înmormântarea va avea loc joi, 23 ianuarie 2020, ora 13,00 la Cimitirul din Calea Lipovei. Corpul neînsufleţit va fi depus miercuri, 22 Ianuarie 2020, ora 17,00 la Casa Funerară din Cimitirul din Calea Lipovei.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!