De ce Ungaria….

982

Nu trebuie să se sperie „patrioţii români” de rândurile ce vor urma. Şi chiar dacă o vor face, relecturându-le, starea proastă le va trece căci vor constata că nu se ascunde nimic răuvoitor, penalizabil, la adresa obştei româneşti. Am fost, cu puţin timp în urmă, într-o excursie fără mari pretenţii, de două zile, în Ungaria. După un interval lung de stat în România. Ţinta era, fireşte, Budapesta, dar parcă nu despre ea, în mod special, aş vrea eu să vorbesc. Cunoşteam relativ bine Ungaria, mai trecusem prin ea în drum spre Franţa, nişte caracteristici mi le fixasem, dar acum, cu prilejul acestei scurte „ieşiri”, am putut să examinez mai bine „terenul”.

Ungaria e o ţară mică dar care te cheamă să o vizitezi. Se simte, de la primii paşi parcurşi, că oamenii care o stăpânesc au grijă de acest bun al lor. Un prim semn că lucrurile stau aşa sunt suprafeţele mari de păduri plantate ce însoţesc aproape mereu kilometri de autostradă. La intervale, de o parte şi de alta a arterelor de beton, mereu de aceeaşi calitate, apar „locuri de popas”, în fapt, un soi de mici complexe turistice, unde fac corp comun restaurantul, pompele de alimentare cu benzină, parcările, magazinele pentru cumpărături, toaletele. Despre acestea din urmă, un fel de oglindă a unei naţii, doar cuvinte de laudă pentru curăţenia şi buna funcţionare. Şi să nu uităm, sunt la „drumul mare”… Şi încă un amănunt, deloc de neglijat, absenţa câinilor vagabonzi, soioşi, imprevizibili, în tot acest peisaj turistic.

Am reuşit, prin preajma Budapestei, să văd şi câteva oraşe cum trebuie să fie multe în Ungaria. Nu dimensiunea impresionează, ci calmul, ordinea care se desprind din edificiile ce în marea lor majoritate „au istorie”. Medievalitatea, modernitatea, cu larga ei paletă, contmporaneitatea, fără urâtul blocurilor socialiste, alcătuiesc, de regulă, burgul. Periferia, căci există şi ea, nu e abruptă, rupturoasă, de neprivit, ci doar cu case mai modeste, mai rare, printre care pătrund mai pronunţat îngrămădiri de arbori. Aceste oraşe-orăşele, ce mie mi-au sugerat mai mult Lugojul, mai peste tot au mari spaţii de iarbă, îngrijite de mâna omului, parcuri cu bănci şi alei, statui ale unor personalităţi locale sau naţionale. Câteva imobile exemplare, muzee, biblioteci, primării, case memoriale, există în fiecare dintre ele. Ceva din atmosfera fostului imperiu se simte peste tot.

Budapesta, pentru a spune câteva lucruri şi despre ea, e… altceva. O capitală, nu doar europeană, ci mondială, cu prezenţe majestuoase ale naturii. Dunărea, podurile, perspectivele de la Palatul Regal ale Budei şi Pestei produc un halo extraordinar. Dacă spui cuiva că în vara ce se apropie ai în itinerar Londra, Parisul şi Budapesta nu vei fi deloc ridicol din pricina ultimului oraş menţionat. Prin istorie, am apropiat-o de Timişoara. Budapestanii, în 1956, au declanşat revoluţia antisovietică, timişorenii, în 1989, revoluţia anticomunistă la noi. Cinste lor pentru asta.

2 COMENTARII

  1. 1. „Budapestanii, în 1956, au declanşat revoluţia antisovietică, timişorenii, în 1989, revoluţia anticomunistă la noi. Cinste lor pentru asta.”

    – Nu ati respectat ordinea cronologica, d-le. Pora. Mai intai trebuia sa scrieti:

    „Cinste armatei Regatului Romaniei pentru ca, in 1919, i-a scapat pe maghiari de propriul comunism!”.

    Probabil ca, sub imperiul emotiilor vadit puternice pe care le-ati trait in scurta dvs. „excursie fără mari pretenţii”, ati uitat. Asa ar trebui sa exclame si maghiarul din Ungaria… Ce parere aveti, maghiarul din Ungaria gandeste asa?
    Sa reamintim contextul istoric:
    „În aprilie 1919 Bela Kun a sprijinit insurecția anarhistă de la Viena și, prin atacarea în aceași lună a Cehoslovaciei și României, a plănuit unirea Ungariei cu Rusia bolșevică. Pe teritoriul Transilvaniei nucleul armatei maghiare era reprezentat de divizia secuiască formată din 3 brigăzi la care se adăugau detașamentele de represiune formate din jandarmerie, oameni din administrația nobiliară și aventurieri dornici de căpătuială.”
    „La 16 aprilie Bela Kun declară război României și declanșează ostilitățile pe tot frontul românesc. Fără să mai aștepte consimțământul aliaților, armata română declanșează contraofensiva cu două divizii de infanterie și două de vânători de munte și după o învăluire, obligă divizia secuiască să capituleze privând armata ungară de unitatea ei de elită. Armata română își continuă înaintarea spre nord despresurând trupele cehoslovace încercuite de ucrainieni și trupele lui Bela Kun și împiedicând joncțiunea acestora.”
    „La 24 iulie 1919, armata română trece la ofensivă pe tot frontul la vest de Tisa. La 3 august întreaga armată ungară este scoasă din luptă, iar la 4 august 1919 este ocupată Budapesta [de catre armata romana]. Bela Kun a evitat capturarea fugind în după-amiaza zilei de 2 august la Viena cu un tren blindat împreună cu colaboratorii săi.”

    2. „Dacă spui cuiva că în vara ce se apropie ai în itinerar Londra, Parisul şi Budapesta nu vei fi deloc ridicol din pricina ultimului oraş menţionat.”

    – Nu pretind ca ar fi ridicol, dar va reamintesc ca Bucurestiul („Micul Paris” cum a fost botezat de catre strainii care l-au vizitau incepand cu a doua jumatate a sec. al XIX-lea) este mult mai apropiat din punct de vedere arhitectonic, cultural si… firea locuitorilor lui (tot de ginte latina) de Paris, decat este Budapesta si locuitorii ei, cu firea lor deloc europeana.
    Pe cand un articol-advertorial pe tema asta?

    • … Si, apropo de planul guvernului comunist maghiar din 1919 de a uni Ungaria cu Rusia, nu apare cu atat mai emotionanta stransa prietenie (care a iritat U.E.) dintre Ungaria de astazi, a lui Orban, cu Rusia de astazi, a lui Putin? Se repeta istoria?!

LĂSAȚI UN MESAJ