Cum a devenit Biserica Ortodoxă agentul de influență al Rusiei

429

Imediat după ce procentajele prezenței la referendum au fost publicate, am scris pe pagina mea de Facebook că refuzul românilor din spațiul rural, tradițional de a nu vota, ar trebui interpretat cu neîncredere ca o plasare în tabăra europenilor. Mai degrabă, cred că acei oameni au stat acasă din bun-simț, din rușine, fiindcă nu au înțeles sau fiindcă nu îl cred pe Dragnea. Ori poate că ei au copii sau nepoți de la care au auzit cum e lumea de astăzi. Și, nu în ultimul rând, nu s-au dus la vot fiindcă religia lor e una a iubirii aproapelui de aproape, nu vorbe în vânt.

O asemenea nuanțare se deosebește fundamental de cea a numeroșilor comentatori care interpretează că procentajul neașteptat de slab al participării la vot a scos Biserica Ortodoxă Română din jocul social sau politic.

Nu mă hazardez să spun că e sau nu e așa fiindcă, din fire, sunt sceptic. Societatea românească, în acest moment, nu are capacitatea de înțelegere a mesajelor europene și, ca atare, nu poate reacționa ideologic. Asta fiindcă Europa nu a fost și nici nu este încă un proiect pe înțelesul omului de rând din România. Chiar dimpotrivă!

Europa continuă să fie un fel de dușman simbolic al românului de rând fiindcă, între multe altele, Europa ne cere să asomăm porcul, nu să îl înjunghiem ca barbarii. Europa ne cere să cultivăm plante cu o mai mare eficență, dar roșiile Europei nu au niciun gust, așa cum nici ardeii sau castraveții europeni nu seamănă cu nimic din ceea ce știm. Dar, mai ales, Europa ne cere să acceptăm căsătoriile între homosexuali, ceea ce, sinceri să fim, ne pune pe jar pe aproape toți cei care am trecut de 50 de ani. Da, fiindcă educația noastră familială nu a fost nicicând deschisă unei asemenea ikebane familiale. Înainte de 1989, homosexualitatea era socotită o infracțiune și, dacă nu ar părut exagerat, și stângacii ar fi trebuit arestați. Și bâlbâiții, și șchiopii, și cocoșații.

Da, întrucât comunismul a pus pe listă toate excepțiile de la normalitate. Frica de cel care nu era asemenea majorității a fost politică de stat. Asta fiindcă cel care era diferit a fost, de îndată, confiscat de Securitate și făcut turnător. Mii, poate zeci de mii de homosexuali au fost recrutați atunci. Alături de mii de români care nu erau pe calapodul oficial: foști membri ai partidelor istorice, foști masoni, protestanți, disidenți comuniști, omeni cinstiți.

Tot ceea ce am scris mai sus însă face parte din normalitatea societății europene unde diversitatea e starea de normalitate. Într-o societate liberă, democratic, opiniile fiecăruia în parte nu pot fi negate de nimeni. Mai mult chiar. Drepturile fiecăruia în parte sunt sfinte. Ceea ce înseamnă că Biserica Ortodoxă Română, atunci când neagă dreptul unei anumite persoane de a se căsători cu cine dorește, se plasează — poate fără să vrea — în afara Europei. Și, fix în acel moment — poate fără să vrea — face jocul Rusiei. Sper că Patriarhul Daniel nu vrea asta. Deși nu sunt foarte convins.

3 COMENTARII

  1. Excelent, Marcele! Constat că tu ai intrat în Europa înainte de a te fi născut. Și doar cei intrați în Europa sunt normali. Toți cei care nu gândesc ca tine sunt fie dobitoci, fie troglodiți, fie homofobi, fie ruși. M-ai dat pe spate cu… zecile de mii de homosexuali posibil recrutați de Securitate. Cred că te-a cam luat valul. Sau, cine știe, poate știi ceea ce noi, ceilalți, nu știm. Nu suntem nici homo, nici masoni, nici, vorba ta… oameni cinstiți. Deci nu suntem oameni normali, ci anormali și din această pricină ni se interzice accesul la cunoaștere. Nu mă aștept de la organul tău de presă să publice acest comentariu, dar măcar sper că-ți va ajunge la urechi. Spre liniștea ta patriarhală, nu am fost la vot din motive obiective, dar te asigur că de mergeam puneam ștampila pe DA pentru familie. Democrația ta LGBT nu naște decât monștri. Familia tradițională e cea care naște copii. Și plozii care se nasc din familiile tradiționale îți plătesc ție pensia, nu cei nenăscuți în… familii homo. După tine până și criminalii au dreptul la a mă ucide dacă nu sunt de acord cu ei, doar fiindcă așa e democratic. Haida de, maestre Marcel, om fi noi înapoiați, dar nici chiar așa. Opiniile sunt una, drepturile sunt cu totul altceva. Ultimele tale propoziții sunt de-a dreptul antologice. În fine, de la tine mă așteptam la mult mai mult.

LĂSAȚI UN MESAJ