Coronavirusul și apocalipsa anticipatelor

396

De câteva zile, coronavirusul nu mai seamănă deloc cu ceea ce eram siguri că știm despre el acum, să spunem, aproape o lună. Un interval de timp atât de nesemnificativ încât nici măcar nu ar trebui invocat. Da, acum 2–3 săptămâni, coronavirusul părea o afacere asiatică ale cărei febrilități (sic!) păreau la zeci de mii de kilometri distanță. O distanță resimțită, mental, în diferențe culturale, în diferențe de regim politic, în diferențe antropologice chiar. De fapt, poate că în baza acestei legi a proximității… depărtate, unii dintre analiști au subestimat adevărata dimensiune a fenomenului și nu au ezitat să vorbească despre o isterie mediatică. Iar argumentele invocate de ei se refereau, între altele, și la epidemia de gripă ce făcuse, la acea dată, în România, zeci de victime. În vreme ce coronavirusul nici măcar nu ajunsese în spațiul nostru carpato-danubiano-pontic.

De ce a avut un relativ succes o asemenea abordare? Din cel puțin două motive. Mai întâi fiindcă aceasta era o altă modalitate de a formula o teorie conspiraționistă, iar apoi fiindcă presa oficială este de multă vreme ținta tuturor bănuielilor planetare. Ba chiar a resentimentelor. Așadar, conform unor asemenea presupuneri, coronavirusul nu ar fi decât un carnaval provocat artificial pentru a determina anumite efecte asupra unor țări, economii, afaceri. Iar una dintre fake-news-urile cel mai bine ticluite ce a circulat prin telefoanele noastre a fost o analiză conform căreia China a ar fi declanșat o asemenea mascaradă pentru a aduce bursele sale la cel mai jos nivel și, la momentul potrivit, pentru a cumpăra acțiunile pe nimic. Am primit și eu textul cu pricina și, pentru că îmi place să verific veridicitatea informațiilor ce se așază pe mine asemenea țânțarilor ucigași, am căutat o asemenea bazaconie pe marile agenții de presă internațională. Dar în zadar. Evident că aveam de-a face cu o fake-news dispărută în ceața noilor așezări.

Da, reașezări, de fapt. Fiindcă, între timp, coronavirusul a ajuns în Italia unde viteza de răspândire și rata mortalității au schimbat din temelii analizele factuale și ipotezele de până atunci: rata de mortalitate în Italia depășește cu mult rata mortalității din China sau din alte părți ale Asiei. Ba chiar, de ceva vreme, se vorbește despre două tulpini diferite. Iar intrarea în carantină a Lombardiei și, la două zile, a întregii Italii, spune clar că nu este vorba nici despre emotivitate exagerată, nici despre o manipulare stupidă. Din simplul motiv că această boală necesită intervenții speciale în spații medicale speciale. Care, fatalmente, sunt finite.

De fapt, dacă stau și mă gândesc bine, coronavirusul se comportă asemenea unui misterios mesaj celest ce ne obligă să reconsiderăm aproape totul din achizițiile triumfului nostru nătâng: știința, politicul, morala, frica, solidaritatea umană, credința.

Ceea ce mă face să scriu acum, luni seara, că, dacă, în cursul zilei de 10 martie a.c., Președintele Iohannis nu iese și spune că anticipatele nu mai sunt un lucru important pentru România, PSD-ul va reveni pe cai mari.

LĂSAȚI UN MESAJ