Cheltuieli de executare silită fabuloase, pentru un pensionar!

199

Executorul judecătoresc Cecilia Camelia Răducanu, din Petroşani, a mai făcut o victimă. De data aceasta este vorba despre un pensionar, în vârstă de 65 de ani, lipsit de resurse să se apere şi într-o situaţie materială extrem de dificilă. Cu toate acestea, executorul judecătoresc nu a catadicsit să-şi tragă onorariu şi aşa-zise cheltuieli de executare de şase ori mai mari decât datoria pe care o avea Ştefan Molnar.

„Ne-au tratat ca pe nişte gunoaie“
În concret, pentru recuperarea unui debit de circa 500 de lei acumulat pe o perioadă de doi ani, pe care Ştefan Molnar îl datora pentru o majorare a pensiei alimentare pe care o plăteşte fiicei sale minore, Răducanu şi-a tras cheltuieli de executare de 3.000 de lei. Aceasta din urmă, i-a pus poprire pe pensie, singura sursă de subzistenţă a omului, şi a recuperat deja două treimi din „datorie“. Totul, fără ca Ştefan Molnar să ştie că s-a dispus executarea silită a veniturilor lui.

După ce a aflat, a bătut inclusiv la uşa executorului judecătoresc să-i ceară explicaţii despre cum a ajuns în această situaţie. A fost tratat cu aroganţă şi nu i s-a dat nici o explicaţie. Considerând că i s-a făcut o nedreptate, Ştefan Molnar a apelat la ziarul nostru pentru a-şi face publică experienţa prin care trece. „Am fost la biroul executorului Răducanu şi nici nu ne-au băgat în seamă. Ne-au tratat ca pe nişte gunoaie. Una s-a ascuns într-o altă cameră, a chemat o colegă care s-a răţoit la noi, spunând că nu sunt obligate să dea informaţii de genul acesta.

Au chemat şi un individ mai solid, credeau că fac scandal. Practic, nu ştiu pentru ce mi se trag din pensie aceşti 3.000 de lei. Ele afirmă că mi-ar fi trimis adresă să mă prezint personal la proces (n.r. procesul prin care s-a încuviinţat executarea silită). Nu am primit nimic şi totuşi îmi reţine 3.000 de lei. Pentru ce, dacă nu am luat la cunoştinţă că a fost deschis acel proces şi să mă prezint în instanţă? Am plecat decepţionat de acolo.

Nu m-au lămurit, nu au vrut să stea de vorbă cu mine. M-am mutat la un azil, în Petroşani, din 1 martie 2017, tot atunci mi-am făcut buletinul pe noua adresă. Banii care îmi rămân din pensie, pe care o primesc prin bancă, abia îmi ajung să plătesc cheltuielile la azil. Îmi trebuie bani de medicamente şi de alte lucruri. Am ajuns să fiu muritor de foame, să cerşesc bani pentru a supravieţui“, ne-a spus Ştefan Molnar.

S-a trezit cu pensia „tăiată“
Bărbatul a rămas pe drumuri în urma divorţului. O perioadă a locuit în satul Cîrneşti, comuna Toteşti, la casa unor oameni pe care-i ajuta la muncile gospodăreşti. Măcinat de boli, din 1 martie 2017, s-a internat la un azil de bătrâni din Petroşani, unde trebuie să achite 1.300 de lei lunar pentru masă şi cazare. Exact banii care îi rămân din pensie după ce plăteşte pensia alimentară fiicei sale şi cheltuielile de executare silită către Răducanu.

O situaţie mai mult decât tristă, pentru un om care a muncit o viaţă ca miner şi care nu îşi poate găsi liniştea acum, la bătrâneţe. Ştefan Molnar a ajuns în situaţia asta după ce fosta lui soţie a solicitat în instanţă majorarea pensiei alimentare plătită fiicei minore de la 22 la 25 la sută din venituri, începând cu anul 2016. Cererea i-a fost admisă la Judecătoria Petroşani în 3 martie 2017. Perioadă în care bărbatul îşi mutase domiciliul, nu primea cupoanele de pensie la noua adresă (azilul din Petroşani) şi nu ştia dacă i se opresc sau nu acei bani datoraţi din majorarea pensiei alimentare, fiind vorba despre o sumă infimă.

A aflat mai târziu, când pensia i s-a micşorat cu câteva sute de lei, care merg lunar către Răducanu. Din câte a reieşit, hotărârea instanţei nu a ajuns la Casa de Pensii pentru a se opera majorarea pensiei alimentare. Prin urmare, fosta soţie a mers mai departe şi a cerut executarea silită, iar somaţiile au fost trimise pe adresa din Toteşti, de unde Ştefan Molnar plecase, şi nu au ajuns niciodată în posesia lui.

mai mult pe mesagerulhunedorean.ro

LĂSAȚI UN MESAJ