Ce se întâmplă dincolo de frontieră

165

Vineri, 8 decembrie, ora 18.00, pe str. 16 decembrie, nr. 43în hala principală a fostei fabrici Ambalajul Metalic din Timişoara, Valeriu Sepi alături de Institutul Intercultural Timişoara şi o serie de colaboratori lansează proiectul Frontiera 1966. 

Valeriu Sepi e un artist cu renume internațional cu o activitate artistică de peste 50 de ani. Valeriu Sepi este în primul rând un artist vizual, dar a fost în acelaşi timp designer, muralist, inginer, muzician, actor, coregraf și profesor de desen în România, Germania, Singapore, Brazilia, Australia, Indonezia, Malaezia, Thailanda, Nepal, locuri unde lucrările sale se găsesc în muzee, galerii și colecții particulare.  

Valeriu Sepi, cetățean de onoare al orașului Timișoara, rămâne o legendă a orașului pentru că în toate domeniile de activitate a dat dovadă de profesionalism și, mai ales, de talent. Cunoscut drept unul din membrii formaţiei Phoenix, care s-a impus ca model pentru câteva generaţii din România, s-a folosit de un obiect tradițional pentru a-și confecționa propriul instrument de percuţie, caprele. Alt fapt care îl definește pe Sepi ca parte dintr-o perioadă de influență a trupei au fost cele trei coperte ale celor mai importante discuri pe care le-a realizat, precum și majoritatea afișelor de jazz și ale formaților rock din acea perioadă din Timișoara: Progresiv TM, Pro MusicaGramofon etc.  

 Frontiera 1966 e un proiect experimental, bazat pe o abordare care îmbină mediile artistice clasice (pictura) cu noile media. Pictura centrală, cu o dimensiune de 3 x 8 metrii, realizată pe pânză va fi parte a unei istorii de familie completată de intervenții audio-vizuale. 

Conceptul curatorial se bazează pe reactualizarea unor evenimente marcante din copilăria artistului, petrecută în mare parte la Valcani. Zona de frontieră şi culesul viei rămân subiecte inepuizabile şi pline de poveşti care şi în contextul UE îşi păstrează importanţa – cel puţin pentru o anume regiune.  

După ce a fost expusă la sala Constantin Brâncuși de la Palatul Parlamentului, Bacanala, având dimensiuni de 3/ 8 metri, realizată în acest an, își găsește de această dată locul într-o fostă hală ce aparține patrimoniului industrial din Timișoara. Pentru Valeriu Sepi, această lucrare monumentală reprezintă „o paralelă între bacanala balcanică și ciclul anotimpurilor la care am asistat din postura de copil născut după război, la Valcani, locul cel mai drag al copilăriei mele”.

Ultimul cules al viei la care se aduna tot satul. Unii erau la cules, alţii pregăteau cina, iar copiii erau aşezaţi în struguri. Culesul viei era un eveniment mult aşteptatdar care a dispărut odată cu aratul viei de către „comuniști”, şi cu ritmul, tradiţia şi valorile unei întregi comunităţi se schimbă. 

Desproprietărirea și depersonalizarea țăranului ca efecte târzii ale colectivizării marchează începutul unui trai nou. Zona devine o zonă de frontieră în care rămân urmele tractorului cu șenile ca o ștampilă pe un act de deces al proprietăților particulare și grănicerii responsabili cu supravegherea graniței.

LĂSAȚI UN MESAJ