G4media, prin vocea jurnalistului Dan Tăpălagă, anunță că noul președinte al României, domnul Nicușor Dan, pare tot mai tentat să apeleze, la fel ca Traian Băsescu acum douăzeci de ani, la SRI pentru a stârpi marea corupție.
Ne aducem aminte cum a început întreaga poveste la vremea respectivă, cât de mult vuiet și spectacol mediatic a însemnat respectiva horă în care s-au prins atunci serviciile secrete, DNA, judecători acoperiți, la rândul lor, și alte oficine de partid și de stat. Dincolo de câteva reușite ale justiției de la vremea respectivă, finalizate cu trimiterea în judecată a unor grei din politică și afaceri, Voiculescu, Patriciu, Becali, Copos, Ion Niculae, asocierea toxică într-o democrație dintre serviciile secrete și justiție, chiar și în scopuri nobile fiind, a produs nu puține abuzuri și grave distorsiuni în viața publică românească.
Pornind de la principiul că majoritatea politicienilor vremii erau niște corupți notorii (destui dintre ei chiar erau!), s-a ajuns rapid la demonizarea și a celor răi și lacomi, și a celor rezonabili, dar care au avut prostul obicei să fluiere în biserică. Cazuri precum Mona Muscă, Atanasiu, Paul Păcuraru, ultimii doi acuzați de grave acte de corupție, sau, în ce-o privește pe Mona Muscă, de colaborare cu fosta Securitate, au devenit faimoase pentru felul în care au acționat la comandă unii oameni din servicii, împreună cu procurori și judecători, pentru a-i scoate din joc pe adversarii fostului președinte Băsescu.
Și, apropo de eficiența acelei campanii anticorupție, care a ținut capul de afiș în România vreme de un deceniu, îmi amintesc că în emisiunea de la Digi TV Timișoara, în care o aveam ca invitată pe doamna Monica Macovei, care abia își încheiase mandatul de ministru al Justiției la vremea respectivă, am întrebat-o direct câți bani a recuperat Statul Român de la toți acei mari și diabolizați corupți din politică și afaceri.
„Nici zece la sută, din păcate”, mi-a răspuns doamna Macovei, care imediat a ținut să dea vina pentru impotența autorităților în acest sens pe funcționarii ANAF și pe cei de la Ministerul de Finanțe.
Ideea era că procurorii și judecătorii își făcuseră treaba, adică îi băgaseră la zdup pe ticăloși, numai că guvernul, din care făcea parte și doamna Macovei, nu era în stare să dea de urma banilor furați de aceștia.
Curat război cu corupția, neicușorule, doar că având o finalitate nu doar îndoielnică, ci menită, înainte de toate, să dea bine în ochii oamenilor obișnuiți, care își doreau, pe bună dreptate, să se facă — nu-i așa? — cu adevărat dreptate în țara aceasta! Astfel încât domnul președinte ar face bine să se gândească de două ori, vorba lui Dan Tăpălagă, înainte de a arunca din nou România în mocirla răzbunărilor și manevrelor tenebroase ale șefilor serviciilor secrete, respectiv ale procurorilor năimiți să facă justiție la comandă politică.
Nu de alta, dar dacă tot ne pretindem a fi în continuare cetățenii unui stat democratic, și încă unul salvat la mustață din extremismul de grotă al lui Simion sau Georgescu, putem elibera societatea din brațele corupției politice apelând la anticorpii naturali ai domeniului judiciar, și nicidecum la metode latino-americane de a face dreptate în România de azi.
