Unul dintre cei șase condamnați din dosarul devalizării stațiunii Băile Herculane este Ion Tabugan, deputat timp de trei mandate, în perioada 2008-2020, din partea PNL și UNPR și fost director al Direcției Silvice Caraș-Severin.

Acuzațiile aduse lui Tabugan

Prin sentința Curții de Apel Timișoara, care nu este definitivă, Tabugan, un influent personaj din domeniul silvic, a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru spălare de bani.

Motivarea sentinței, studiată de Libertatea, arată cum Tabugan a rulat prin interpuși sute de mii de euro despre care spune că au fost câștigați din contrabandă cu motorină în timpul embargoului din Iugoslavia, la începutul anilor 90.

Curtea de Apel Timișoara a pronunțat în 14 noiembrie 2025 o primă sentință în dosarul devalizării stațiunii Băile Herculane, condamnând șase persoane la pedepse cuprinse între 5 ani și 10 ani și patru luni. Cea mai mică pedeapsă din dosar, cinci ani de închisoare, a primit-o fostul deputat și director al Direcției Silvice Caraș-Severin, Ion Tabugan.

DIICOT l-a acuzat pe Tabugan de constituire a unui grup infracțional organizat, complicitate la delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată și fals în declarații în formă continuată.

A cumpărat restaurantul „Grota Haiducilor” prin interpuși

Citeşte întreaga ştire: Un fost deputat, condamnat la închisoare pentru că a spălat la Herculane banii negri din embargo. „Grota Haiducilor”, omul de paie și 270.000 de euro în sacoșă

Concret, Tabugan a fost acuzat că în timp ce era deputat în Parlamentul României a cumpărat, printr-un interpus, celebrul restaurant „Grota Haiducilor” din Băile Herculane cu bani pe care nu îi putea justifica. Pentru local, Tabugan a plătit 270.000 de euro, duși vânzătorului în plasă. În acte a fost trecută o sumă de aproximativ șase ori mai mică (215.000 de lei). Potrivit DIICOT, cei 270.000 de euro plătiți pentru „Grota Haiducilor” nu au fost trecuți în declarația de avere, la fel ca aproximativ 250.000 de lei cu care Tabugan a creditat firma SC DI Danari SRL, prin care funcționa restaurantul „Grota Haiducilor”.

576.000 de euro pentru Cazinoul din Băile Herculane, folosind o nepoată

O altă acuzație adusă lui Tabugan a fost că în decembrie 2009, în plin proces de devalizare a stațiunii Băile Herculane, printr-un alt interpus, nepoata sa Ioana Alexandra Giurgean, a împrumutat SC Hercules SA (controlată de Iosif Armaș) cu suma de 85.000 de euro (bani care nu apar în declarația de avere), instituindu-se ipotecă asupra Cazinoului din Băile Herculane.

Pentru că împrumutul nu a fost restituit, Cazinoul a fost scos la licitație. Prin „săgeata” sa (nepoata), Tabugan a participat la licitație și a oferit 576.000 de euro, dar a ratat achiziția, Cazinoul fiind adjudecat de Valeriu Verbițchi la prețul de 580.000 de euro.

Mărturiile care l-au „îngropat” pe Tabugan

Audiați ca martori în dosar, interpușii folosiți de fostul deputat au confirmat acuzațiile și modul de operare al lui Tabugan. Gavril Adamescu, pe numele căruia a fost cumpărată „Grota Haiducilor”, a povestit la proces, cu lux de amănunte, cum l-a folosit Tabugan în tranzacție.

„Am mers la notarul Rădulescu Oana. Am semnat, ca și cumpărător, actul de vânzare de la familia Hrelescu. Apoi am semnat o declarație pe proprie răspundere că imobilul aparține lui Tabugan Ion și că, atunci când solicită, trebuie să-i transfer proprietatea”, a declarat Adamescu în cursul anchetei și în timpul procesului.

La rândul său, notărița Oana Rusalinda Rădulescu, unde au fost semnate actele, a declarat că ține minte că s-a întocmit un contract şi o declaraţie în care apărea că o altă persoană este cumpărătorul real. Notărița a declarat că „din ce îşi aduce aminte, cumpărătorul real ar fi fost Tabugan Ion”. Oana Rusalinda Rădulescu, care a fost martor în dosar, a spus că toți cei care au semnat actul au fost prezenţi la faţa locului.

Tabugan s-a dus cu 270.000 de euro în plasă

Iancu și Beatrice Astrid Hrelescu, de la care Tabugan a cumpărat „Grota Haiducilor” prin interpusul său Gavril Adamescu au dat, de asemenea, declarații care l-au îngropat pe Tabugan.

Iancu Hrelescu a declarat că înainte de a intra la notar pentru semnarea actelor, deputatul i-a spus că vrea să facă actele de vânzare cu Gavril Adamescu, „care este omul lui şi va cumpăra pentru el”. Tot Tabugan a fost, potrivit lui Hrelescu, cel care a propus ca suma din contract să fie de șase ori mai mică decât cea reală.

Beatrice Astrid Hrelescu a povestit că prețul real pentru „Grota Haiducilor” nu a fost plătit la notar, ci la ei acasă, unde Tabugan a dus banii în plasă. Femeia a declarat că nu ştie câţi bani au fost în plasă pentru că nu era ea responsabilă cu banii. „Soţul s-a ocupat de toate”, a declarat martora.

Prețul, a stabilit ancheta, a fost 270.000 de euro. Ulterior, „Grota Haiducilor” a fost dată de Adamescu în folosință gratuită unei firme controlate de Tabugan și soția lui. Pentru investițiile făcute în imobil, Tabugan a creditat firma, fără să declare banii în declarația de avere depusă la Camera Deputaților.

Tabugan a împrumutat 80.000 de euro folosind nepoata ca interfață

Martoră în dosarul „Băile Herculane” a fost și Ioana Alexandra Giurgean, o nepoată a lui Tabugan, pe care politicianul a folosit-o ca om de paie în încercarea de a pune mâna pe Cazinoul din Băile Herculane. Concret, prin nepoata sa, Tabugan a împrumutat SC Hercules SA (controlată de Iosif Armaș) cu suma de 80.000 de euro. Giurgean avea să declare că unchiul său i-a cerut să semneze contractul, deși el era cel care împrumuta banii, pentru că „avea funcția de deputat la acea dată și nu dorea să fie implicat într-un scandal mediatic”.

Ea a fost de acord și a plecat singură din Timișoara, cu trenul, în București. Ajunsă în Capitală a mers direct unchiul său, iar împreună cu acesta – la notar, unde actele erau pregătite. Acolo, și-a mai amintit martora, era și Iosif Armaș. Notarul i-a explicat tinerei că împrumută SC Hercules SA, în contract fiind prevăzută și o ipotecă asupra Cazinoului din Băile Herculane. Nepoata lui Tabugan a declarat că nu știe exact când au fost înmânați banii pentru împrumut, dar a înțeles de la unchiul său că banii au fost înmânați pe perioada desfășurării procedurii la notar.

Nepoata, dusă și la licitația de jumătate de milion de euro

La aproximativ un an de la acordarea împrumutului de 80.000 de euro, Ioana Alexandra Giurgean a fost sunată de unchiul său și i-a spus că trebuie să se prezinte la un executor din Caransebeș pentru o licitație. Ca urmare a executării silite era scos la licitație Cazinoul din Caransebeș. La licitația de la Caransebeș a fost prezent și Tabugan, dar cea care a licitat pentru el a fost nepoata.

Parlamentarul a licitat până la 576.000 de euro, punct în care s-a oprit, clădirea fiind adjudecată de un alt participant la licitație, Valeriu Verbițchi. Ioana Alexandra Giurgean a declarat că ea a fost cea care a licitat direct, dar „pentru că nu erau banii ei, ci ai lui Tabugan Ion, avea aprobarea unchiului său Tabugan Ion pentru fiecare ofertă făcută”. După încheierea licitației, Tabugan a dus-o pe nepoată la bancă pentru a deschide un cont care să îi permită să își recupereze cei 80.000 de euro împrumutați societății Hercules SA.

Contrabandă cu macrame și motorină

Fostul deputat și director al Direcției Silvice Caraș-Severin a admis, cu ocazia anchetei și în cursul procesului, că s-a aflat în spatele tranzacțiilor în care împinși la înaintare au fost Gavril Adamescu și Ioana Alexandra Giurgean. În privința cumpărării „Grotei Haiducilor” pe numele lui Adamescu, Tabugan a declarat că relațiile cu soția sa nu erau foarte bune și „a luat decizia să treacă ca proprietar al restaurantului pe Adamescu Gavril, gândindu-se că la un eventual partaj nu este obligat să împartă acest restaurant cu soţia”.

În privința sutelor de mii de euro puse în joc, Tabugan a spus că provin „din economiile familiei”. Tabugan a spus că în anii 90 a făcut bani, împreună cu soția sa, vânzând la sârbi „creioane, combustibil pentru motoare, macrameu şi multe alte asemenea bunuri”. „Cel mai mare câştig era din comerţul cu combustibilul, începând din toamna anului 1990 până în anul 1997, când s-a încheiat războiul (n.r. – din Iugoslavia) prin tratatul de la Dayton – USA”, a susținut Tabugan.

Fostul deputat a mai spus la proces că „admite că poate a făcut unele greşeli la declaraţia de avere, însă fără a avea intenţia de a ascunde banii”.

Vindea combustibil cu cisterna: „Tata a venit aseară cu o plasă de bani acasă”

Unul dintre martorii audiați în dosarul „Băile Herculane” a fost Pavel Orza, pădurar la Sasca Montană, unde Tabugan a fost șef de ocol. Orza a declarat că în anii 90 a dus la sârbi, pe baza permiselor de mic trafic, produse diverse (macrameuri, piese auto, încălțăminte, miez de nucă sau combustibil). Marja de profit, susține Orza, era de 80-90%. Orza a declarat că avea un avantaj mergând cu Tabugan, pentru că acesta „mai cunoştea din vameşi şi treceau mai uşor”.

Pădurarul a spus că în jurul anului 1995 relația cu Tabugan s-a răcit, Tabugan trecând „la un alt nivel”. Martorul susține că în timp ce Iugoslavia era sub embargoul țărilor occidentale din cauza războiului, Tabugan „trecea motorină și benzină cu cisterna”. „Aceste operațiuni se desfășurau și cu știrea autorităților, că era vizibil”, a mai spus pădurarul la proces.

Același martor a declarat că, la un moment dat, în perioada embargoului, Tabugan l-a rugat să îi ducă copiii la grădiniță dimineața. La un moment dat, fetița care avea 3-4 ani a spus că, o seară înainte, „tata a venit cu o plasă de bani acasă”. „Fata mare i-a dat peste gură, să tacă”, a mai povestit Orza, care a concluzionat că Tabugan a făcut bani grei în acea perioadă din embargo.

„Avea o cisternă de 22.000 de litri și una mai mică, de vreo 14.000-15.000 de litri”

Un alt martor care a declarat că Tabugan a făcut bani grei în timpul embargoului a fost Gheorghe Țugui, care a lucrat, la fel ca Tabugan, în domeniul forestier. Acesta a declarat că șeful de ocol, ajuns ulterior deputat timp de trei mandate, a fost unul dintre jucătorii mari din timpul contrabandei cu motorină.

„Din ce ține minte, Tabugan avea o cisternă de 22.000 de litri și o cisternă mai mică de vreo 14.000-15.000 de litri. Probabil combustibilul îl cumpăra direct din peco. Tabugan venea cu cisternele, le descărca la diverși cetățeni, în recipientele pe care le aveau prin șoproane sau prin grădinile caselor. Fiecare avea un loc amenajat de depozitare a recipientelor cu combustibil, după care pleca din nou cu cisternele la încărcat. Vreo 6 ani cât a durat această activitate s-a lucrat nonstop.

Toată lumea a lucrat nonstop, nu doar domnul Tabugan. El probabil că lucra în libere”, a declarat Țugui, potrivit căruia „cine avea relații aducea combustibilul cu cisterna”.

A scăpat de cele mai grave acuzații prin prescriere

În urma procesului judecat în primă instanță la Curtea de Apel Timișoara, judecătorul a ajuns la concluzia că Tabugan „fără a putea justifica prin venituri legale proveniența, a avut în patrimoniu sume mari de bani, inclusiv când era deputat în Parlamentul României, care nu s-au regăsit în declarațiile de avere ale acestuia, având totodată un nivel de trai peste media cetățenilor țării”.

Judecătorul a mai reținut că doar pentru achiziția Cazinoului din Herculane Tabugan era dispus să achite (prin intermediul nepoatei sale) suma de 576.000 de euro. „Același inculpat Tabugan Ion a creditat societatea D.I. Danari SRL (n.r. – restaurantul Grota Haiducilor), al cărei asociat era el împreună cu soția sa, cu sume mari de bani care nu se regăsesc în declarația de avere și nici nu se justifică proveniența lor în mod legal”, se mai arată în sentința Curții de Apel Timișoara, care nu este definitivă.

Tabugan a scăpat însă de cele mai grave dintre acuzații pentru că faptele s-au prescris, fiind condamnat la cinci ani de închisoare doar pentru o spălare de bani din 2018. „Inculpatul a spălat banii iliciți (din contrabandă) prin diferite modalități, cu scopul clar de a ascunde și disimula adevărata proveniență a acestora. (…) În cauză, angajarea răspunderii penale a inculpatului va avea loc doar pentru infracțiunea de spălare de bani săvârșită în formă continuată, care s-a consumat în mai 2018 (n.r. – creditarea firmei cu bani nedeclarați).

Pentru restul faptelor intervine prescripția răspunderii penale”, se mai arată în sentința Curții de Apel Timișoara, care nu este definitivă.

Sursa: https://www.libertatea.ro/