La 26 august 1826, a avut loc ultima execuție publică la București.

Ghiță Cuțui și Simion au fost spânzurați la capul Podului Târgului de Afară, în prezent Calea Moșilor, pentru că, împreună cu alte persoane, s-au răzvrătit împotriva domniei.
A doua zi, trei dintre tovarășii lui Cuțui au fost plimbați „cu pieile goale” prin târg și bătuți, după care au fost trimiși la ocnă.
Pedeapsa cu moartea a fost desființată de Regulamentul Organic, în iulie 1831.
Regulamentul organic a fost o lege organică cvasi-constituțională promulgată de către autoritățile imperiale rusești în Țara Românească și Moldova.

Dintre mişcările de după 1821 în Principatele române, cea mai violentă a fost revolta din Oltenia, în anul 1826, sub conducerea a doi foşti participanţi la mişcarea din 1821: Simion Mehedinţeanu şi Ghiţă Cuţui.
Simion Mehedinţeanu fusese isprăvnicelul moşiei Podu Grosului, actualmente județul Mehedinţi, şi „fost căpetenie dintre apostaţi la vremea turburării ce s-au urmat aici în ţară”.
Ghiţă Cuţui a fost slujitor de plasă la Broşteni, tot în judeţul Mehedinţi, şi „între apostaţi căpetenie”.
Ambii erau refugiaţi în Transilvania şi încă din anul 1825 au hotărât să adune „tovarăşi cât de mulţi” şi „să iasă cu toţi deodată în ţară pă la multe locuri”.

Ghiță Cuțui, căpitan de panduri în oastea lui Tudor Vladimirescu, este cel care a construit în 1815, o culă în lunca Motrului, în amintirea soției răpite de turcii din Ada-Kaleh, care pustiau vestul Olteniei în vremea când cetele lui Pasvantoglu terorizau Bucureștiul.(sursa: Wikipedia, Crispedia și alte surse)