Toți credeau că doarme în autocar, dar era moartă. Povestea unei mame care a mers până la capăt pentru cei trei copii

1056

Andreea Irina Mailat, în vârstă de 30 de ani, a murit chiar de Mărțișor, în dimineața zilei de joi, 1 martie, răpusă de un infarct într-un autocar care mergea în Italia, mai precis în nordul țării, la Padova.

Plecase în Peninsulă, pentru a munci ca îngrijitoare, unde urma să înlocuiască o prietenă, timp de două luni.

O altă pasageră din autocar a povestit, pentru rotalianul.com, cum au decurs ultimele clipe din viața victimei și ce s-a întâmplat în România, înainte de îmbarcare.

„Am fost alături de femeia aceasta în ultimele ei clipe de viață. Nu-mi vine să cred că s-a putut întâmpla așa ceva, nu ne-am putut da seama de nimic, Andreea nu dădea nici un semn că s-ar fi simțit rău în noaptea aia, pe autocar”, și-a început povestirea Lucia (este nume inventat, persoana dorind să își păstreze anonimatul).

Însă, la Deva, când aștepta să se urce în autocar a avut o stare de leșin, s-a simțit rău iar persoanele din jur au chemat ambulanța. I s-a acordat primul ajutor, nimic grav la prima vedere, Andreea se știa că avea ceva probleme cu tiroida, dar nimic mai mult. Personalul sanitar ajuns la fața locului i-a sugerat să renunțe, totuși, la călătorie pe moment, dar femeia le-a răspuns asistenților medicali cu hotărâre.

„Trebuie neapărat să plec, nu pot amâna, am promis că mă duc și am nevoie mare de bani, acasă am trei copii. Nu se poate să nu plec!”, a spus ea.

Nu a ascultat sfaturile celor de pe ambulanță și simțindu-se mai bine, după ajutorul acordat de aceștia s-a urcat în autocar, căutându-și un loc cât mai confortabil. Erau puține persoane, locuri erau la alegere așa că s-a așezat singură pe cele două scaune alăturate din apropierea ușii din mijloc. Era cald și bine, mai puțin în partea din spate unde se stricase sistemul de încălzire, dar în jumătatea din față se călătorea confortabil.

Au ieșit cu bine din țară, iar Lucia povestește cum Andreea primea dese apeluri telefonice de la Cristi, soțul ei: „Ce faci, cum te simți?” părea să o întrebe bărbatul. „Sunt bine, n-am nimic, mi-a fost un pic rău înainte de a pleca, știi cum pățesc eu când mă pornesc la drum, din cauza emoțiilor, cred”, răspundea Andreea apoi continua „lasă-mă pe mine, spune-mi ce fac copiii, sunt bine, au mâncat, au fost afară la joacă?”

Șoferii autocarului și toți ceilalți pasageri care doreau să mănânce au intrat în restaurantul de pe marginea autostrăzii: „Noi, mai multe femei, nu am mâncat dar am coborât toate jos, în parcare. Am mers la baie, apoi am luat câte o cafea, am fumat câte o țigară și am vorbit de una, de alta, despre unde mergem și despre ce am lăsat în urmă. Ceea ce m-a impresionat la Andreea este că a vorbit întruna doar despre copiii ei, oricare era subiectul discuției noastre ea aducea mereu vorba despre ei.”

Pauza de drum s-a sfârșit, lumea a urcat în autocar pregătindu-se din nou de drum, se lăsase noaptea și fiecare se pregătea să se odihnească puțin, atât cât le-ar fi permis condițiile date. Fiind puțini călători, se puteau întinde pe câte două scaune, era loc destul pentru fiecare.

„Ne-am căutat câte un loc bun să ațipim un pic, era noapte târzie de-acum și încă mai aveam drum lung de mers. Andrea s-a întins singură pe două scaune, eu îi vedeam doar un picior care îi ieșea în afară. Nu a trecut mult timp după ce am plecat de la popasul de pe autostradă din Ungaria și am auzit-o cum a început să sforăie, semn că adormise deja. Apoi, la un moment dat s-a oprit din sforăit, nu s-a mai auzit absolut nimic, nici un suflu, nici o mișcare. ‘Eh, ce bine doarme fata asta’, m-am gândit atunci și m-a luat și pe mine somnul”, povestește Lucia.

Drumul a fost bun, chiar dacă în ultimele zile ninsese mult în întreaga Europă și în jurul orei 7:00 de dimineață au ajuns la Padova, punctul final al călătoriei. Glasul șoferului s-a auzit răsunător: „Bună dimineața, oameni buni, trezirea, am ajuns la destinație!”

Lucia ne destăinue cu glasul trist al omului care tocmai a asistat la o tragedie: „Ne-am ridicat somnoroși, obosiți, așa cum se ajunge după o călătorie de mai multe ore. Ne-am ridicat toți, doar Andreea, nu. ‘Hei, trezește-te, am ajuns la Padova’ i s-a adresat o doamnă de lângă mine și văzând că nu se mișcă a scuturat-o ușor. Nici un semn din partea tinerei femei și atunci doamna respectivă i-a pus mâna pe față. Andreea era un sloi de gheață! Imobilă, fără suflare. Moartă!”

„Este o femeie moartă aici!” a strigat împietrită doamna de lângă trupul neînsuflețit și rece al Andreei, panică, gălăgie, stupoare. Au fost alertați imediat carabinierii și ambulanța. A sosit și poliția științifică iar medicul legist a constatat imediat cauza morții: infarct!

Inima Andreei Irina Mailat se oprise în autocarul care o ducea spre Italia, cel mai probabil în momentul când se oprise din sforăitul ușor care lăsa impresia că femeia se odihnește și absolut nimic nu dădea de bănuit că moartea o pândea crudă și nemiloasă.

„Nu s-a plâns deloc că i-ar fi rău, nu a dat nici un semn că nu s-ar simți bine, știa doar că trebuie să ajungă la locul de muncă, să facă ceva bănuți pentru copiii ei”, mărturisește Lucia, copleșită parcă de vina că ar fi putut face ceva pentru a salva-o. Dar, mai înainte de oricine și orice, Andreea Irina Mailat a renunțat ea însăși la a se salva! Și-a pus în joc sănătatea, viața, pentru dragostea și răspunderea sa de mamă. Și a pierdut. „ Poate dacă ar fi ascultat, poate dacă n-ar fi plecat… ”

În aceste momente, trupul neînsuflețit al Andreei Irina Mailat se află la morga spitalului din Padova. Familia, soțul Cristi și cei trei copii rămași fără mamă, în vârstă de 5, 7 și 14 ani, așteaptă să o poată lua acasă, în România, pentru a o îngropa creștinește și a-și lua rămas bun de la ea.

Cel puțin 2.500 de români mor anual în străinătate. O repatriere din vestul Europei costă aproximativ 7.000 de euro, iar una din altă zonă a lumii poate ajunge la 15.000 de euro.

sursa: libertatea.ro

foto: stirilekanald.ro

LĂSAȚI UN MESAJ