Patriarhul, fost și prim-ministru, care lupta împotriva paraziților care sug sângele românilor…

1291

La 4 februarie 1925, mitropolitul primat Miron Cristea a fost ales patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind învestit și înscăunat la 1 noiembrie 1925, devenit astfel primul patriarh al creștinismului ortodox românesc.
Ca lider național român și militant pentru unificarea teritorială a României, patriarhul Miron Cristea a fost numit senator, regent (20 iulie 1927 – 8 iunie 1930) și, în cel din urmă an al vieții,  prim-ministru, între 10 februarie 1938 și 6 martie 1939, dată la care a murit.
Decesul a survenit la Cannes (Franța), unde plecase pentru tratament medical.

Pe numele de mirean Elie Cristea, s-a născut la 18 iulie 1868, în orașul Toplița.
A fost ales, la 21 noiembrie/3 decembrie 1909, episcop al Caransebeșului, unde a apărat școlile confesionale românești din Banat, se spune pe Wikipedia, de încercările guvernului ungar din Budapesta de a le desființa.
A semnat alături de ceilalți episcopi români ortodocși transilvăneni, conduși de mitropolitul Vasile Mangra de la Sibiu, în 8 septembrie 1916 (la intrarea României în război, împotriva Puterilor Centrale), scrisoarea circulară nr. 2602 prin care au calificat trupele Vechiului Regat care au intrat în Transilvania drept „lupi îmbrăcați în piei de oi și amețiți de făgăduielile lui Iuda”, respectiv „români ucigători de frați”.

La sfârșitul primului război mondial, Cristea a participat, ca episcop al Caransebeșului, alături de episcopul unit Iuliu Hossu, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.
Ca recunoaștere a meritelor sale în procesul unificării, Miron Cristea a fost ales de Marele Colegiu Electoral, la 18/31 decembrie 1919, să ocupe scaunul (rămas vacant) de mitropolit primat al Bisericii din România întregită

În anul 1938, revista Time, oferea o mostră din gândirea patriarhului Miron Cristea:
„Sarcina unui creștin este să se iubească pe sine, înainte de toate, și să se asigure că nevoile sale sunt satisfăcute. Abia atunci își va putea ajuta aproapele. De ce să nu scăpăm de acești paraziți care sug sângele românilor ortodocși? Este o datorie sfântă să reacționăm împotriva lor”…
Într-un articol al vremii, Miron Cristea scria că „a nu reacționa împotriva evreilor înseamnă a ne duce de vii la pieire”.

Sub pretextul că între anii 1918 și 1924 s-ar fi infiltrat în România evrei din fostele imperii Austro-Ungaria și Rusia, guvernul prezidat de Octavian Goga a publicat la 21 ianuarie 1938 Decretul nr. 169 privind revizuirea cetățeniei, în virtutea căruia evreii cetățeni români erau constrânși să-și dovedească cu acte dreptul la cetățenie, în conformitate cu legea din 25 februarie 1924, în termen de 20 de zile de la afișarea listelor în comune și orașe.
În baza decretului, spune Wikipedia, a fost revizuită situația a 617.396 de evrei, dintre care 392.172 (63,50%) și-au păstrat cetățenia română, iar 225.222 (36,50%) și-au pierdut-o.
Evreii cu cetățenia pierdută au primit certificate de identitate valabile pe un an, cu posibilitatea de prelungire și au fost considerați străini fără pașaport, supuși regimului juridic ca atare.

În anul 2010, Banca Națională a României a decis să bată o serie numismatică de cinci monede de argint comemorative, dedicate patriarhilor Bisericii Ortodoxe Române, una dintre ele urmând să-l înfățișeze pe patriarhul Miron Cristea.
Moneda controversată a provocat proteste.
Patriarhia Română a respins acuzațiile: „Unele dintre opiniile negative la adresa patriarhilor Miron Cristea, Justinian Marina, Iustin Moisescu și Teoctist Arăpașu au fost deja respinse de către istorici bine documentați, iar altele rămân doar simple speculații și acuzații nefondate, abordări mai degrabă ideologice, decât științifice”…

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ