Milioane de euro pentru a distruge farmecul Timişoarei

3030

Unul dintre cele mai relaxante lucruri pe care le poţi face în Timişoara, mai ales primăvara, când parfumul copacilor proaspăt înfloriţi te învăluie, este o plimbare pe străduţele istorice pavate cu piatră cubică. Clădirile care străjuiesc străzile sunt şi ele istorice, aşa că plimbarea nu poate decât să fie plăcută. Aceste artere vechi ale urbei ar putea însă dispărea. Iar dispariţia unei bucăţi din istoria Timişoara ne costă 3,2 milioane de euro.

Un proiect controversat

În luna septembrie a anului 2015 consilierii locali se reuneau în şedinţă. Pe mese aveau un proiect de hotărâre care viza aprobarea unui studiu de fezabilitate pentru modernizarea străzilor cu piatră cubică din Timişoara. Potrivit proiectului, scoaterea pietrei istorice şi turnarea asfaltului costă nu mai puţin de 14,6 milioane de lei.

Fără mari semne de întrebare şi fără proteste în faţa iniţiatorului proiectului, primarul Nicolae Robu, aleşii locali au aprobat proiectul. Edilul şef este decis să scape de piatra istorică şi să toarne asfalt pe 14 străzi din municipiu.

Iată străzile istorice care vor suferi modificări:

-Argeş delimitată de str. Mitropolit Varlaam şi str. Cluj

-Dr. Ioan Mureşan pe sectorul cuprins între str. Salcâmilor şi str. Drubeta

-Ludwig von Beethoven pe sectorul cuprins între blv. C.D. Loga şi blv. Mihai Eminescu

-Mitropolit Varlaam, tronson cuprins între str. Aurel Cândea şi str. 1 Decembrie

-Putna delimitată de str. Ion Vidu şi str. Mitropolit Varlaam

– Str. Remus delimitată de str. Braşov şi str. Romulus

– Str. Sfânta Rozalia tronson cuprins între str. Remus şi blv. Mihai Viteazul

– Str. Sorin Titel delimitată de blv. Victor Babeş şi str. Protopop Ghe. Dragomir

– Str. Topliţa delimitată de Cal. Circumvalaţiunii şi str. Făgăraş

– Str. Virgil Madgearu cuprins între blv. Mihai Viteazul şi str. Filaret Barbu

– Str. Bela Bartok tronson cuprins între blv. Victor Babeş şi str. Argeş

– Str. Filaret Barbu delimitată de str. Sfânta Rozalia şi str. Braşov

– Str. Arcidava pe sectorul cuprins în jurul Parcului Arcidava până în străzile Mureş şi Ulpia Traiana

– Str. Romulus tronson cuprins între str. Ghe. Doja şi str. Sfânta Rozalia

Modernizarea acestor străzi, care ne amintesc de vremuri de mult apuse, „este imperios necesară”, spunea primarul, din două motive. Primul, starea tehnică proastă  străzilor, care în timp şi fără a fi reparate sau întreţinute măcar periodic, s-a degradat.

“Starea tehnică a acestor străzi este necorespunzătoare desfăşurării circulaţiei auto în condiţii optime de siguranţă şi confort, prezentând următoarele defecţiuni:

– Denivelări pronunţate ale suprafeţei de rulare;

– Rotunjirea pavelelor prin uzură;

– Pavele înfundate şi/sau sparte;

– Suprafeţe şlefuite , care devin foarte lunecoase când cad precipitaţii;

– Stabilitate redusă a elementelor pavajului;

– Decolmatarea rosturilor, defecţiune ce favorizează infiltrarea apei printre pavele, ducând la înmuierea terenului de fundare, ce are ca efect reducerea capacităţii portante.

Totodată multe din bordurile de încadrare a carosabilului lipsesc sau sunt deteriorate, gurile de scurgere şi căminele de vizitare se află sub cota carosabilului. Toate aceste defecţiuni fac dificilă desfăşurarea circulaţiei rutiere în condiţii normale de siguranţă şi confort.

Pe multe din aceste străzi trotuarele sunt într-o stare avansată de degradare, îngreunând circulaţia pietonilor din zonă; nu există piste pentru biciclişti iar zonele verzi sunt neamenajate. Având în vedere cele de mai sus, necesitatea şi oportunitatea asfaltării străzilor pavate cu piatră cubică rezultă din caracteristicile tehnice şi de exploatare ale străzilor din pavaj, necorespunzătoare desfăşurării circulaţiei în condiţii optime de siguranţă şi confort”, se arată în motivarea proiectului de hotărâre.

Cel de-al doilea motiv prezentat în proiectul de hotărâre era nevoia de piatră pentru reabilitarea centrului istoric al Timişoarei. Mai exact, pentru pavarea Pieţei Unirii, piatra scoasă în timpul lucrărilor putând fi dolosită doar parţial.

“La cele mai sus menţionate se adaugă şi necesitatea asigurării unei cantităţi de minimum 4.500 mp de piatră cubică pentru realizarea proiectului european „Reabilitarea spaţiilor publice din centrul istoric al municipiului Timişoara. Proiectul prevede reabilitarea infrastructurii rutiere, ceea ce presupune realizarea pavimentului din Piaţa Unirii în concordanţă cu caracterul istoric al zonei, adică refacerea pavajului cu piatră naturală.

Proiectul fiind în curs de implementare, s-a constatat faptul că piatra existentă nu mai corespunde nici calitativ şi nici din punct de vedere al dimensiunilor , motiv pentru care este necesară asigurarea de piatră cubică pentru o suprafaţă de 4.500 mp. Acest lucru se poate realiza prin folosirea pavelelor nedegradate de pe străzile care în prezent sunt realizate cu piatră cubică, ceea ce conduce la necesitatea reparării acestora, prin aplicarea unei îmbrăcăminţi bituminoase pe un sistem rutier adecvat”, scria în document.

Ei bine, proiectul a fost transformat în hotărâre prin votul aleşilor locali care l-au aprobat în unanimitate. Timpul a trecut, centrul istoric al Timişoarei este finalizat şi piatra cubică tot nu a fost scoasă de pe străzi. Iar acum nu are nici unde să mai fie folosită, Piaţa Unirii fiind pavată deja cu piatra veche scoasă de acolo şi cu alta cumpărată tocmai din Italia. Aşa că se pune întrebarea: De ce era atât de urgent să se aprobe studiul de fezabilitate în condiţiile în care nevoia de piatră nu mai există altundeva?

Plătim ca pe aur distrugerea străzilor istorice

O părere tot mai populară printre specialişti este faptul că cele 14 străzi pavate cu piatră cubică ar trebui reparate, nu asfaltate. Costurile nu ar ajunge la milioane de euro şi nu s-ar distruge bucăţile de piatră istorice. Un grup de arhitecţi bănăţeni s-au strâns pentru a stopa acest proiect. “Salvaţi străzile cu piatră cubică”, este o nouă mişcare iniţiată de aceştia. Arhitecţii au luat la puricat proiectul şi au arătat, într-un document trimis Primăriei Timişoara, de ce se face risipă de bani publici.

“Din punct de vedere al costurilor, pavajul din piatră cubică este mult mai eficient, el având o durată de viaţă de câteva sute de ani, cu întreţinere minimală, faţă de 4 -5 ani, în cazul covorului asfaltic. În cazul străzilor de faţă, piatra cubică a fost pusă în perioada interbelică, având o vechime de aproape 90 de ani. Starea proastă locală se datorează lipsei îngrijirii curente şi se poate remedia relativ uşor prin reaşezarea pietrei cubice şi a bordurilor unde este cazul. Vă atragem atenţia că străzi cu piatră cubică din perioada romană sunt încă în folosinţă curentă în Italia, deci criterial vechimii nu se aplică în acest caz”, atrag atenţia arhitecţii.

Arhitecţii punctează şi problemele descoperite în studiul de fezabilitate, arătând că de fapt nu este o nevoie stringentă de a reamenaja zona străzilor ci doar de repararea pietrei cubice existente. Potrivit autorităţilor locale, pe străzi ar urma să fie amenajate parcări, dar în studiul de fezabilitate sunt trecute doar 7 locuri pe o singură stradă. De asemenea, costul de 3,2 milioane de euro nu se justifică. Dacă drumurile ar fi reparate, costurile ar fi infinit mai mici. Asta pentru că materialul există deja, nu mai trebuie cumpărat, şi este şi in situ, nefiind nevoie de transport. Singura cheltuială ar rămâne lucrul propriu zis, scoaterea pietrei şi reamenajarea ei.

Arhitecţii mai trag un semnal de alarmă legat de soarta copacilor de pe străzi. Proiectul prevede plantarea a peste 400 de arbori, însă pe aceste artere există deja copaci maturi, cei mai mulţi având zeci de ani. Astfel, arhitecţii se întreabă: ce se întâmplă cu bătrânii arbori? Vor fi tăiaţi şi înlocuiţi cu unii noi? Rămâne de văzut dacă achiziţia arborilor va fi făcută numai pe hârtie.

Dispare identitatea Timişoarei?

Costul enorm de modernizare a străzilor cu piatră cubică, de 3,2 milioane de euro, nu este singura nemulţumire a opiniei publice. Asociaţiile care luptă pentru conservarea istoriei oraşului au tras şi ele un semnal de alarmă. Reprezentanţii Asociaţiei Salvaţi Patrimoniul Timişoarei susţin că odată preschimbate aceste artere se pierde identitatea istorică a urbei.

Timişorenii nu au stat cu mâinile în sân şi au solicitat Prefecturii Timiş să atace proiectul de hotărâre, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Aşa că membri asociaţiei s-au prezentat la şedinţa Consiliului Local Timişoara şi le-au cerut să nu voteze în favoarea proiectului. Nici acest lucru nu s-a întâmplat, aleşii arătându-se dezinteresaţi de ştirbirea imaginii Timişoarei, cunoscută pentru zonele istorice.

„A decoperta străzile în cauză și a le lipsi de imaginea deja încetățenită a pavajului din piatră cubică reprezintă știrbirea identității istorice a zonei și implicit a orașului. Din punct de vedere al costurilor, pavajul din piatră cubică este mult mai eficient, el având o durată de viață de câteva sute de ani, cu întreținere minimală, față de 4-5 ani, în cazul covorului asfaltic. Din punct de vedere al traficului, asfaltarea acestor străzi va duce la creșterea volumului și a vitezei traficului, ceea ce va duce la creșterea poluării în zonă și la scăderea calității vieții pentru locuitorii acestor străzi”, spuneau reprezentanţii Salvaţi Patrimoniul Timişoarei.

După toate acestea, modernizarea străzilor nu a început încă. Primăria Timişoara nu a reuşit nici acum să organizeze o licitaţie pentru găsirea constructorului. Însă acum, că noul Consiliu Local s-a constituit, birocraţia poate începe şi vom afla ce firmă privată norocoasă va pune mâna pe contractual de 3,2 milioane de euro din bani publici. În mod normal şantierele ar trebui finalizate în 2017. Rămâne de văzut dacă timişorenii care ţin la istoria lor vor încerca să oprească asfaltarea sau lucrurile vor continua după voia primarului.

Care sunt de fapt costurile pentru asfaltarea unui drum?

În judeţul Iaşi, spre exemplu, zeci de comune şi-au asfaltat drumurile. Costurile pe kilometru de drum nu variază cu mult de la o comună la alta, deşi sunt mulţi factori care decid preţul de pornire a unei licitaţii. Făcând o medie a preţului plătit de primării pentru asfaltare, reiese un cost mediu de un milion de lei pe kilometru de drum asfaltat.

Pe DJ Sibiu – Agnita, un km costa în medie aproximativ 700.000 de lei, ceea ce înseamnă materialele de construcţii, refacerea platformei drumului, costurile cu combustibilul şi transportul materialelor de construcţii, marcaje şi semne de circulaţie, plus plata dirigenţiei de şantier, a consultanţei şi a cheltuielilor aferente obţinerii finanţării pentru proiect.

În schimb, asfaltarea DJ Jina – Şugag (tot jud. Sibiu) este una destul de costisitoare. Pe lângă faptul că drumul se afla în zonă de munte, el mai necesită ziduri de sprijin şi lărgiri din cauza diferenţei de nivel. Aici, costul unui km se ridica la 2,3 milioane de lei (circa 500.000 euro).

În Bistriţa, asfaltarea unui drum de 6 km în Tăurese, care face legatura cu centrul de comună, a costat 1,5 milioane de euro.

La Corabia, întreg oraşul s-a scandalizat când Primăria a anunţat construirea unui drum cu 2.658.367 de lei/km (570.000 euro), considerat exagerat de mare.

În Vrancea, în localitatea Bilieşti, un drum de 1,5 km a fost asfaltat cu 1,28 milioane de lei.

Potrivit unei firme de construcţii specializată în asfaltări, 1 mp de asfalt aplicat în două straturi de 4 cm grosime costă, material + manoperă, 20 de euro. La o lăţime a drumului de 6 m, rezultă 120.000 de euro/km. În varianta turnării unui strat de beton armat de 15 – 20 cm, ce se tratează ulterior cu Radcon Formula #7 se ajunge la un cost de 42 – 45 euro/mp, cost ce va asigura o şosea cu garanţie de 20 – 30 de ani. În acest caz, costul per km ar fi de 270.000  de euro în varianta maximă.

La Timişoara, străzile în discuţie totalizează circa 3 km, la un cost de 3,2 milioane de euro, deci peste 1 milion de euro/km. Fără alte comentarii.

5 COMENTARII

  1. Farmecul orasului venea de la locuitorii lui . Oaminii erau calmi, respectuosi, solidari in probleme civice , bunul gust era la el acasa si inovatia nu avea dureri de cap cind ajungea pe malurile Timiselului … Apoi au tot plecat si au tot venit .. si au venit. .. nu a mai fost timp pentru a asimila traditia si poate nici nu a mai fost de la cine. Traditia primarilor si consiliilor cu proiecte si initiative a fost rupta de organizarea supra-centralizata a Romaniei si cu noile modele de civism aduse de revolutie : Bun venit kitch !! Mai sunt oaze, mai exista bun simt … macar astea nu pot fi furate … oare ? ( garantez ca nu se fura fiind toxice pentu alesi )

  2. In mare articolul ar fi corect, dar sunt cateva greseli in el. „Fără mari semne de întrebare şi fără proteste în faţa iniţiatorului proiectului, primarul Nicolae Robu, aleşii locali au aprobat proiectul. Edilul şef este decis să scape de piatra istorică şi să toarne asfalt pe 14 străzi din municipiu.” ” Proiectul a fost transformat în hotărâre prin votul aleşilor locali care l-au aprobat în unanimitate.”
    Nu a fost deloc unanimitate acolo. Nu mai stiu care, Boncea sau Herzog au luat atitudine impotriva lui, iar de votat a fost votat la limita, doar de catre liberali. Si s-a mai facut scandal si ulterior, dar l-au lasat asa.

  3. daca vizitati Palace Mall din Iasi veti vedea ca se poate .Am participat personal la acel proiect de pavaj.
    exista Il manuale del porfido ,carte care nu ar trebui sa lipseasca de pe masa consilierilor locali
    Intr-un camion de 22 tone incap 111 mp de cubic 10x10x10 Cum aduc ei din Italia 4600 mp ?
    Avem si noi piatra cubica

LĂSAȚI UN MESAJ