Vederi triste dintr-un oraș care ar trebui să fie un etalon de urbanism

438

Timișoara se află într-o situția ambiguă. Ca și personajul din poveste nu știe dacă să râdă sau să plângă.

Pe de o parte se găsește în postura fericită de a avea cea mai mare moștenire de imobile istorice vechi. Majoritatea de mare interes artistic și cultural. Este poate cea mai mare concentrare de imobile separate dar la care se adaugă și ansambluri arhitecturale protejate. Pentru orice municipalitate ar fi prilej de mare mândrie să fie în posesia unui adevărat muzeu viu de artă și arhitectură urbană.
Pe de altă parte este și pretext de întristare pentru oricine vede cum se năruie, până la a deveni de nerecunoscut, ascestă bogăție inestimabilă. Sigur că la starea generală contribuie o sumă întreagă de factori de la nepăsare, lipsa de fonduri ori chiar de interes de a reabilita acestă comoară bogăție.
Recent conducerea municipalității a anunțat începerea șantierelor de refacere a celor trei piețe importante din centrul orașului. Este vorba de piața Victoriei (Operei), Piața Primăriei Vechi (Libertății) și piața Domului (Unirii). Sigur că e nevoie urgentă și în alte zone de reabilitări serioase. Dar măcar atât să se facă pentru a întâmpina anul 20231 ce se apropie cu viteză crescută și tot ar fi ceva.
Vremea de afară este de primăvară. La imobilele particulare din alte zone se lucrează de zor. Se repară acoperișuri, garduri sau porți. La clădirile monumentale din centru procedura este mult mai complexă dar măcar o igienizare simplă tot se poate face până să se adune mormanele de acte trebuitoare și obligatorii.
Cu o singură excepție: de pe strada Alecsandri nu se vede nimic. Lipit de clădirea Primăriei vechi se află o clădire ce a fost cândva sediul Serviciului de cadastru. Dar, de un deceniu, doar câte un nenorocit lipsit de posibilități s-a mai adăpostit acolo. În rest dezastru ca în cartierele rău famate de la periferiile unui oraș abandonat. Acum se lucrează la demolarea acoperișului și la etajarea casei. Dar cu o floare nu faci nici bună impresie darămite o adevărată primăvară.
Pentru a afla mai multe despre starea actuală a clădirilor ce ar trebui cu mare urgență salvate am cerut părerea unui impătimit al cercetării edificiilor vechi din urbe.
– Cum vedeți situația clădirilor ce ar trebui reabilitate. Se întrevede o rezolavare favorabilă și urgentă?
– Cartierele istorice ale Timişoarei se înfăţişează, astăzi, ca după o luptă de gherilă. Faţadele caselor îşi pierd ornamentele într-un mod tot mai alert. Palatele, vilele şi casele par pustiite. Străzile sunt neîngrijite. Nimeni nu face nimic, autorităţile par neputincioase, lipsite de reacţie în faţa unui dezastru anunţat cu zeci de ani în urmă. Cei aleşi sunt preocupaţi mai degrabă să-şi negocieze funcţiile, interesele şi domeniile de influenţă, ori să-şi construiască rezidenţe secundare în comunele limitrofe nu să verifice starea acestor construcţii vechi de o sută de ani. Avem direcţii peste direcţii, birouri peste birouri care se ocupă doar pe hârtie de acest Patrimoniu Cultural Construit, pentru că în realitate nu au făcut asta. Nu există nici măcar o evidenţă clară a acestor clădiri istorice, nu există o evidenţă a modificărilor făcute în interiorul lor.

Locatarii îşi şubrezesc cu bună știință casele. Regulamentul de Urbanism nu are nici o valoare. Nu este pus în aplicare de inspectori. Tradiţia urbană a Timişoarei este voit distrusă cu participarea tuturor: Inspecția de Stat în Construcţii, Direcţia de Cultură şi Patrimoniu Timiş, Direcţia de Urbanism a Municipiului Timişoara, Instituţia Arhitectului Şef, Poliţia Locală, Biroul de Combatere a Criminalităţii Contra Patrimoniului. Cartierele istorice ale Timişoarei au ajuns la ultima pagină a existenţei lor…Sfârşitul. Altfel, nu explicam, de ce Legea nu mai e Lege, ci e o chestiune facultativă. Pe hartie aşa scrie: Societatea reprezintă totalitatea oamenilor care trăiesc împreună în colectivitate şi între care există relaţii bazate pe reguli comune. Autoritatea reprezintă forţa pe care statul şi-o exprimă stabilind regulile care trebuie respectate de toţi oamenii, în viaţa de zi cu zi. În cazul nerespectării acestor reguli , autoritatea ia măsurile necesare pentru respectarea lor, prin pedepsirea celor ce le-au încălcat. Legea este o regulă obligatorie stabilită de stat şi care trebuie respecatată de fiecare cetăţean. Ne aflăm, parcă, într-o poveste în care noi ne facem că respectăm Legea, iar ei se fac că o aplică… pâna la un cutremur și nu până în 2021!
A concluzionat cu tristețe dar și năduf Ilie Sîrbu de la o asociație culturală ce încearcă să mai salveze ce se mai poate din patrimoniul orașului.

LĂSAȚI UN MESAJ