Timișorenii și turiștii care trec pe podurile din oraș pot admira artă… pe apă. În cadrul proiectului „Bega – între trecut și viitor”, cinci artiști au pictat acoperișurile tot atâtor vaporașe, iar materialele folosite de aceștia sunt prietenoase cu mediul.
„Timișoara este un oraș al apelor, care și-a făcut loc de-a lungul timpului printre meandrele Timișului și ale Begheiului. Începând cu constituirea orașului modern, toate administrațiile au intervenit asupra cursurilor de apă, le-au canalizat și îndiguit, au apărut lacuri, canale de desecare și de irigații, stații de pompare și uzină de apă. Teritoriul timișorean este locuibil în condiții propice pentru că, în ultimii 300 de ani, comunitățile s-au îngrijit cursurile de apă, împiedicând înmlăștinirea și păstrând un echilibru între suprafețele construite și coridoarele verzi de protecție a cursurilor de apă. La începuturi, cursurile de apă au oferit o protecție propice cetății timișorene.
Ulterior, Timișoara a prosperat pentru că, în diverse perioade de timp, Bega s-a dovedit un bun mijloc de transport pentru persoane și mărfuri. Fabric a fost un cartier al apelor (dând naștere tramei stradale neregulate actuale), Iosefin a fost locul portului, iar zona centrală a fost preferată de canotori încă de la începuturile practicării acestui sport (1864). În același timp, de-a lungul cursului de apă, spre Serbia, au apărut o serie de localități care au beneficiat de pe urma noii căi de comunicație cu Budapesta și Viena. Astăzi, Bega este a canotorilor, a vaporașelor, a bicicletelor și rațelor sălbatice. Este un coridor verde-albastru prin care este întreținută biodiversitatea până la salba de parcuri din centrul orașului, plămânul verde tangent zonei centrale. Ceea ce acum trei secole era văzut ca mijloc de apărare, astăzi este mijloc pentru creșterea calității vieții locuitorilor.
Tot astăzi, ansamblurile industriale de pe maluri sunt înlocuite cu mari ansambluri de zone mixte de locuințe și servicii (fostele platforme ale fabricilor Solventul, Elba, cea de pălării, ILSA sau cea de blănuri) și, în același timp, se așează cât un proiect mic cu impact imens în comunitate (restaurarea Turnului de Apă din Iosefin, FABER sau D’arc pe mal). Fiecare dintre acestea încearcă să obțină maximul posibil prin amplasarea în proximitatea apei și deschiderea față de aceasta. Timișoara Capitală Culturală Europeană înseamnă un oraș care își folosește atuul în relație cu cursul de apă pentru a deveni promotorul valorilor culturale europene în regiunea de confluență dintre Europa Centrală și Balcani. În oraș, Bega este o limită care, contrar rolului său de separare a două maluri, trebuie să aducă împreună comunitățile timișorene într-un spațiu public reprezentativ, continuu și cu potențial impact internațional.
Bega culturală activează temporar sau permanent spații neutilizate sau insuficient de active, creează legături cu teritoriul (localitățile aflate de-a lungul cursului de apă, în aval și amonte) și deschide oportunități pentru a uni comunitatea timișoreană. Așadar, relația orașului cu apa trebuie să fie una dintre temele majore ale sale, pe lângă toate celelalte, pentru conturarea comunității ca cel mai important pol urban regional. Aceste teme sunt invitate să se regăsească în lucrările transpuse pe mijloacele de transport care străbat zilnic orașul de la un capăt la celălalt”, spune Mihai Danciu, unul dintre jurații competiției de alegere a artiștilor care au pictat vapoașele.
