Un mare constructor

627

Am vorbit, de mai multe ori și cu mare folos pentru mine de fiecare dată, în toamna acestui an cu Ana Blandiana. ●La un moment dat, mi-a spus așa (citatul e ceva mai lung – dar nu e din memorie, îl am imprimat pe dictofon): ” am fost extraordinar de impresionată să descopăr ceva foarte special, ceva emoționant, după moartea soțului meu. Eu întotdeauna am avut un fel de remușcare pentru că mi se părea că, din cauza mea, soțul meu nu se vedea destul. Și, într-o oarecară măsură, era chiar adevărat. Și abia cînd a murit, am descoperit că se vedea, că era vizibil în spațiul public ceea ce făcea. Așa cum au scris cam toți după ce a murit – aceasta a fost o dovadă că și-au dat seama că el fusese omul care crease lucrurile la Sighet. Despre mine, da, se vorbea, pentru că eu vorbeam. Pentru că eu eram imaginea. Dar conținutul el l-a creat, în mod fundamental. Iar fiecare sală era rodul unor cercetări care nu existaseră. Și el este decisiv în legătură cu toate acestea.”  ● Așa este – Romulus Rusan a fost (și) așa: un mare, un uriaș constructor. ● Constructor de memorie publică / instituționalizată, constructor de instituții, constructor de echipe, constructor de democrație, constructor de speranță, constructor de bune practici, constructor de spațiu public decent, constructor de bine public. ● Un mare constructor, de o modestie și de o discreție ieșite din comun. ● Acum un an, Romulus Rusan a murit. Chiar în luna decembrie. ● ”Istorie, memorie, memorial. Cum se construiește un miracol” este o carte recentă care poartă semnătura lui Romulus Rusan, dar și un mod de a se opune morții. Sau, în cuvintele soției sale, un fel ”de a transforma moartea în posteritate” . ● Volumul, din 2017, editat de Ana Blandiana și de Ioana Boca, a apărut la editura Fundației Academia Civică. ● E o carte care stă, cum se spune, ”în afara colecțiilor” acestei edituri. Împreună cu cele din colecții (cele mai numeroase titluri, de altfel) , sunt  aici, la această editură, peste 120 de cărți și peste 44.000 de pagini tipărite; ceea ce înseamnă că, pentru nișa această de carte care valorifică istoria comunismului (mai ales din perspectiva, esențială pentru înțelegerea acestui teribil flagel istoric, victimelor comunismului), avem deja o bibliotecă impresionantă. ● La care, a propos, se adaugă, o arhivă de documente de peste 100.000 de piese (fotografii, dar și fișe de stare civilă, fișe de încarcerare, pagini de dosare) în care se găsesc multe date și istorii care așteaptă să fie sistematizate, interpretate, unele, poate, chiar descoperite în premieră pentru spațiul public. ● E o arhivă al cărui arhitect sau, dacă vreți, constructor decisiv a fost același Romulus Rusan. ● ”Istorie, memorie, memorial” este o carte care adună mai multe tipuri de texte. Sunt, de fapt, trei mari calupuri din care e făcut acest volum. Primele două sunt alternative. Al treilea calup, distinct. ● Așadar, avem aici, interviuri – multe – cu Romulus Rusan care acoperă o tematică variată și, în multe repere semificative, care ating și limpezesc istoria noastră recentă. Lângă (aproape) fiecare dintre aceste interviuri (care merg pe durata a mai bine de două decenii), avem eseuri – al căror autor e Romulus Rusan. Sunte texte, concise și memorabile, despre teme sensibile ale tranziției de la comunism la democrație, despre memorie, despre istorie. Partea finală a cărții, a doua jumatate a ei, mai precis, se deschide cu o foarte plăcută și emoționantă arhivă foto cu Romulus Rusan în centrul instantaneelor de-a lungul ultimelor aproape trei decenii. Și, pe o întindere mult mai mare, include peste 30 de evocări calde ale unora dintre personalitățile care l-au cunoscut și (mult) prețuit pe acest om mare și drept. ● Un om care gîndea (și) așa: ”memoria este exact ca și nașterea fizică. Un om, prin memorie, se regenerează mereu, renaște mereu și tinde spre perfecțiune.”. ● Și așa: ”tot ce poate părea inutil – sacrificiul, onoarea, verticalitatea caracterului – rămâne în patrimoniul speranței”.

Cristian Pătrășconiu

LĂSAȚI UN MESAJ