Vechea cetate medievală a Timişoarei a fost reconstruită după eliberarea oraşului de sub ocupaţia otomană. Lucrările s-au întins între anii 1723-1763. Primul bastion a fost Theresia, păstrat și azi aproape integral.
În 18 octombrie1716, Eugen de Savoya, în fruntea trupelor habsburgice, intră în cetatea Timișoara ca învingător împotriva otomanilor. Astfel, după mai bine de un secol şi jumătate de stăpânire otomană, începea un nou capitol pentru oraşul de pe Bega sub egida Casei de Habsburg.
Fiind o cetate-garnizoană, Timișoara trebuia întărită, astfel că vechea fortificație otomană a trebuit reconstruită după un nou sistem de ziduri şi redute, cu planul în formă de stea; a fost considerat ca foarte modern pentru acele timpuri, fiind utilizat în construirea de fortificaţii în jurul multor oraşe din Europa apuseană şi centrală.
Lucrările au început în 1723 și au durat până în 1763. Primul bastion a fost Theresia (aproape integral conservat), aflat lângă Palat Dicastrerial.
„După ce a fost cucerită cetatea, primele lucrări au fost construcția Cazarmei Transilvania și întărirea fortificației fortificațiilor turcești existente. Erau din pământ și doar zidurile erau ramforsate cu stejar. Proiectul a început să fie făcut în 1720, iar primul bastion care se construiește, se numea atunci ravelionul provenian, este Bastionul Theresia. Era gata în 1723. A fost primul construit, dar și singurul rămas aproape complet. Are o formă de săgeată ascuțită care seamănă cu sistemul italian al bastioanelor. Este și singurul care avea și subsol, pentru că era depozitul de alimente și muniție al garnizoanei. Bastionul a fost construit într-un an de zile, pentru că aveau nevoie de un punct fortificat stabil și un depozit de provizii. s-a lucrat la el zi și noapte”, a spus arhitectul Valentin Capotescu, care scris cartea “Cetatea Timişoarei”.
La încheierea lucrărilor, odată cu relocarea canalului Bega în afara cetăţii, centura de fortificaţii avea o grosime medie de circa 585 metri şi cuprindea nouă bastioane: Bastionul Francisc, Bastionul Theresia, Bastionul Iosif, Bastionul Hamilton, Bastionul Castelului, Bastionul Mercy, Bastionul Eugeniu, Bastionul Elisabetei, Bastionul Carol.
De asemenea, existau trei porţi de acces în cetate, dispuse la un interval de câte trei bastioane: Poarta Transilvaniei, Poarta Petrovaradinului şi Poarta Vienei.
Odată cu modernizarea cetăţii de pe Bega zidurile nu-şi mai aveau rostul, iar pentru ca oraşul să se poată extinde s-a decis demolarea coresetului de cărămidă şi piatră. Zidurile cetăţii au început să fie demolate în anul 1892. Din vechea centură de fortificaţii au mai rămas două bastioane şi câteva fragmente de ziduri.
„Puteam să avem și mai multe din vechea cetate fortificație. Cea mai mare dramă a fost demolarea Cazarmei Transilvania, în anii 60, care chiar era o mare valoare. Aici a fost o lipsă de judecată a autorităților comuniste din acea vreme. Au spus atunci că era un loc insalubru, că mirosea urât. Dacă ar fi făcut curat, nu mai mirosea. Era cea mai lungă clădire din Europa când s-a făcut. În anii comunismului, Bastionul Theresia era încă întreg. Nu era încă spart flancul stâng. El a fost spart în 1960, când au făcut șoseaua”, a mai spus Capotescu.
Pe lângă Bastionul Theresia s-au mai păstrat fragmente din Bastionul Eugeniu de Savoya din Piaţa 700, dar și o bucată din zidul de apărare integrat fostului spital al miserocordienilor, construit în 1734.
Pe Calea Aradului mai există şi un fost depozit al sistemlui de fortificaţie.
Sursa: https://adevarul.ro
