Și la Speranța binele se răspândește doar dacă se solidarizează – VIDEO

333

De curând s-a marcat trecerea a nu mai puțin de 25 de ani de la înființarea Fundaţiei de Abilitare „Speranţa” în Timișoara. Cu acest prilej special a răspuns prezent multă lume ce de-a lungul timpului a avu,t într-un fel sau altul, un contact cu aceast „centru de făcut fapte bune”.

Fundaţia este organizaţie neguvernamentală ce se ocupă cu sprijinirea copiilor cu nevoi speciale şi a familiilor acestora. Principala lor misiune autoasumată este includerea acestor copii ȋn școli și grădiniţe obișnuite, precum și schimbarea mentalităţii și atitudinii faţă de ei. Funcționează sub egida Consiliului Județean Timiș dar și a Inspectoratului Școlar Județean.
„Speranța” s-a implicat, la nivel local, ȋn sprijinirea acestor copii, prin oferirea de servicii directe adresate lor, părinţilor și cadrelor didactice.

În sfertul de secol scurs, în jur de 300 de copii au beneficiat în fiecare an de asistență specializată. Dar unii au repetat mai mult timp tratamentele oferite, făcând ca numărul total al celor ce au găsit sprijin să se ridice la circa 5000 de copii ce azi sunt cam toți integrați cu bine în societate.

Dar nu s-au mulțumit doar cu atât. De câțiva ani sunt cunoscuți și la nivel național. Ce fac ei aici în oraș a ajuns model pentru elaborarea de politici educaţionale potrivite, elaborând chiar Metodologia de înfiinţare, organizare și funcţionare a așa numitelor Centre de Abilitare și Suport Educaţional pentru copii și tineri (C.A.S.E.). Așa a ajuns un gând al unor binevoitori locali să devină mod de lucru pentru toți cei implicați din țară.

Directorea de astăzi a Centrului de resurse și asistență educațională „Speranța”, Elena Petrica, a adunat pe toți cei dragi la Consiliul Județean într-un moment festiv. Au participat consilieri judeteni, copii, părinți, foști și actuali elevi ce au trecut pe la centru. S-au spus cuvinte frumoase mai ales din suflet. Nu a fost uitată Laila Onu, de la a cărei inițiativă lăudabilă a plecat totul. Dânsa a simțit, după schimbarea regimului din Romania, că pentru copii cu probleme se poate face mult mai mult. Au primit diplome de amintire mulți din cei ce au contribuit și ajutat de-a lungul timpului.

Profesorul Mircea Miclea, fost pentru o perioadă ministrul învățământului, a fost cel ce a pus un umăr la ridicarea acestui centru. A semnat actele necesare pentru a da un caracter oficial activității de aici, de la Timișoara, și a văzut caracterul general pentru întregul învățământ din țară. A și explicat printr-un gând al lui Eugen Ionesco ce se întâmplă cu aceste centre. „În istorie se întâmplă ca cei slabi dar buni reușesc împotriva celor mulți și puternici dar răi!”

Nu au fost uitați nici prietenii de la Boston și Zagreb, de la centrul Perkins, care i-au ajutat foarte mult pe colegii lor de la „Speranța”.

Au fost și momente artistice de bucurie a copiilor și tinerilor nu doar discuțiile celor mari. S-a dansat, s-a cântat, că doar a fost și ziua lor.

Unul din beneficiarii centrului, tânărului Mihnea Vâlceanu, împreună cu Mircea Ciripenco, a trecut peste necazurile proprii și a pregătit un moment artistic greu de uitat, cu piese proprii dar și din repertoriul internațional, foarte bine primite de public.

Călin Dobra, președintele CJT, a promis în continuare un sprijin total pentru astfel de centre ce se ocupă de copii și tineri. Dar premiul l-a ridicat cu o mare îndoială. Nu crede că îl merită. Cu adevărat se va simți îndreptățit să primească ceva doar când se va reuși ridicarea unui sediu propriu și dotat cu tot ce trebuie pentru activitatea „Speranței”.

Prin activitatea sa, Centrul „Speranţa” a adus ȋn atenţia opiniei publice și a autorităţilor în măsură să se se implice o temă sensibilă și mai puţin cunoscută care, trecută cu vederea, poate afecta semnificativ calitatea vieţii copiilor și a familiilor acestora.

LĂSAȚI UN MESAJ