În data de 29 iunie poporul român sărbătorește Sfinții Petru și Pavel.
Apostolul Pavel a fost pescar în Betsaida. Înainte de a-l cunoaște pe Iisus, purta numele de Simon. Iisus i-l preschimbă în Petru (adică piatră, tărie). Petru avea un frate, Andrei, al cărui nume s-ar traduce prin „cel dintâi chemat”. Petru, în pofida credinței sale mari, care îl determină să își părăsească familia, semenii și meseria, și să îl urmeze necondițioant pe Iisus, se leapădă, totuși, de El de trei ori. Gestul său nu este lipsit de semnificații în plan simbolic, căci este o reprezentare a creștinului însuși, care se ridică din păcat. El devine astfel o pildă vie a realității vieții creștine, în care cel căzut poate iarăși să se ridice prin tărie de credință. Așa se face că Petru, prin căință își ispășește greșeala, devenind, după Înviere, primul dintre apostolii lui Iisus. Propovăduind Evanghelia, ajunge până la Roma și, întărindu-i în credință pe primii creștini (prigoniți de Imperiul Roman), își atrage, în același timp, ura și persecuția acestora. În anul 67 este răstignit cu capul în jos, și moare ca un mucenic. Este supranumit și Căpetenia Apostolilor. (VA)
În planul tradițiilor, Sânpetru de Vară are pereche pe Sânpetru de Iarnă. Despre Sfântul Petru se știe că îl însoțește adesea pe Dumnezeu, în drumurile Sale pe pământ, și că ține Cheile de la Poarta Raiului. Adesea, umbla singur pe pământ (sau însoțit de Dumnezeu), pentru a asculta nevoile și necazurile oamenilor.
În această zi se fac târguri și se dă de pomană pentru morți. Se zice că în ziua de Sânpetru apar licuricii.
Se crede, la fel, că Sfinții Petru și Pavel stau pe lună, unul de-a dreapta, iar celălalt, la stânga. Numele lui Petru este pus, și în planul credințelor populare, în legătură cu piatra. Așa, se spune în popor că Petru fierbe piatra timp de trei zile, pentru a o fărâma, și pentru ca aceasta să nu distrugă de tot ogoarele oamenilor.
La Judecată, Petru stă alături de Dumnezeu. Este sever și neînduplecat, în general, cu cei păcătoși, dar mai cu seamă cu bețivii. (IN)
Sfântul Pavel este considerat a fi apostolul neamurilor, reprezentând creștinismul lumii întregi. Este înfățișat adesea, pe icoane, împreună cu Apostolul Petru, cu care a osârdit întru întemeierea noii împărății. Legenda spune că, atunci când a fost străpuns cu sabia, spre pedeapsă, din trupul său a curs lapte, iar nu sânge. Iconic, este reprezentat cel mai adesea lângă un miel și un lup, acesta reprezentând starea sfântului înainte de convertire, iar mielul, statutul său de apostol al păcii, după creștinare. (VA)