De trei decenii, Timișoara plânge și plătește polița în ,,platina” grea până la pământ a impotenței clasei sale politice. Nimic notabil nu s-a reușit în toată această vreme ,,mai lungă decât veacul” în aria Timișului, respectiv a Timișoarei.
La fiecare vizită în Timișoara a vreunui ministru cu oarecare importanță din guvernele de ieri și de azi, aproape că ne vine nouă rușine, locuitorilor acestui oraș, să ascultăm balivernele înșirate de respectivii ,,executivi” pe marginea marilor proiecte, inevitabil eșuate, din regiune. Mai ieri, am aflat, din nou, de pe buzele subțirele ale ministrului sănătății actual, Bodog pre numele său, un șuierat suav-zeflemitor cum că nu vom avea curând șansa (mă tem că niciodată!) refacerii din temelii a scheletului așa-zisului spital oncologic de pe Calea Torontalului. Zice domn’ ministru, provenit de la Oradea, cum că vina ar aparține – pentru această veșnică epavă spitalicească – autorităților locale, care nu sunt în stare, de peste douăzeci de ani, să rezolve aspectele patrimonial-penale ale afacerii cu pricina. Probabil că, dincolo de indiferența legendară a centrului în raport cu nevoile zonei de vest, ceva dreptate are și acest domn ministru, altminteri șters precum tenul albinos al oamenilor Nordului!
Și anume că, din cauza calității execrabile a liderilor politici locali, de ieri și de azi, și această poveste fără sfârșit, a clădirii amintite, va ramâne scheletul perpetuu din budoarul politicienilor bănățeni. Care, precum în mai toate marile proiectele vizând dezvoltarea urbană a Timișoarei: centura de sud, spitalul regional, stadion nou, sală polivalentă și lista poate continua peste mări și țări, s-au dovedit tot timpul slabi și lipsiți de orice vână politică în bătălia pentru transformarea intereselor locale în realități palpabile și nu onirice până la somnul de pe urmă!
Acum, spectacolul de ultimă oră al mirificilor noștri lideri locali (cât de ironic sună acest termen de ,,lideri” în cazul respectivilor!) s-a mutat – precum circul clovnilor triști din filmele marelui Charlot – pe azimutul noii săli de spectacole de 16 000 de locuri! Să te ții dezbateri năprasnice pe la Consiliul Local, acolo unde vocea ,,premarului” Lae Robu tună precum Leul în iarnă că, vai nouă, cum să se poată face minunea cu pricina tocmai la Giroc și nu la Punctele Cardinale, de exemplu!
Dincolo, la Consiliul Județean, președintele Călin Dobra afirmă și el, răgușit de atâtea grele argumente, că Giroc or Timișoara totuna e, numai să se facă o dată, domne! strălucitoarea polivalentă din mintea politicienilor locali.
Și uite așa, se va încheia apoteotic o nouă filă din saga de tip Dallas a impotenței dovedite a clasei politice locale, care – având acum în moțul ei chiar și un prim-ministru – nu va reuși, probabil, să ducă la bun sfârșit, nici în actualul ciclu politic, vreun proiect edilitar mai acătării!
Bieții bănățeni știu bine, mult prea bine, de ce!