Ruina unui sistem de sănătate… bolnav – scheletul de pe Calea Torontalului. Povestea fără sfârşit a mult-promisului spital regional sau institut oncologic

1565

Oricine intră în Timişoara din partea de vest, pe Calea Torontalului, poate observa pe partea dreaptă o construcţie ridicată pe jumătate, ruptă parcă dintr-un film de groază. O structură din bolţari albi, întinsă pe zeci de hectare, năpădite de buruieni. Timişorenii ştiu că ruinele ţin locul a ce trebuia să fie o modernă unitate sanitară care să deservească întreaga regiune de vest a ţării.

Structura zace nefolosită de mai bine de 20 de ani. În tot acest timp, toţi miniştrii care s-au perindat pe la şefia Sănătăţii au promis terminarea lucrărilor. Şi destinaţia clădirii a fost schimbată de mai multe ori, unitatea sanitară trecând de la spital municipal la spital regional şi la institut oncologic. Nu mai puţin de 25 de miniştri au încercat, în 21 de ani, să găsească soluţii pentru construcţia în ruină de pe Calea Torontalului, dar fără succes. Nici anul 2017 nu este cel în care să se întâmple minunea, deşi în camapania electorală de anul trect, PSD, aflat acum la guvernare, promitea transformarea ruinelor în spital regional.

Spitalul regional 8

O epopee de 21 de ani

Povestea clădirii fantomă începe în 1996, când Ministerul Sănătăţii de atunci decide să construiască, pe un teren atunci abandonat, de pe Calea Torontalului, un mare spital. Primarul Timişoarei din vremea respectivă, Gheorghe Ciuhandu, a decis împreună cu reprezentanţii Guvernului ca spitalul să fie unul municipal. Se dorea astfel unirea secţiilor Municipalului sub acelaşi acoperiş, luând în calcul multiplele locaţii în care unitatea sanitară îşi desfăşoară şi acum activitatea.

Totul bine şi frumos! Guvernul a trimis atunci fonduri , s-a realizat un studiu de fezabilitate şi un proiect tehnic, iar lucrările au început. S-a ridicat structura din bolţari şi… totul s-a oprit. De ce? Ei bine, Guvernul şi Ministerul Sănătăţii şi-au uitat promisiunile făcute Timişoarei şi au băgat proiectul spitalului într-un sertar, de unde nu a a mai fost scos ani buni.

Anii au trecut, guvernele s-au schimbat, iar pentru obiectivul din Timişora nu au mai fost fost găsiţi bani niciodată.

În 2008, cu ocazia unei vizite a ministrului Sănătăţii la Timişoara, acesta a promis că ruinele nu vor rămâne aşa. El spunea că aici va fi construit nu un spital municipal, cum s-a dorit la început, ci un Institut Oncologic. Doar că promisiunea  lui a rămas la acelaşi stadiu.

Episodul „termopanul”

Discuţiile de reluare a lucrărilor la spitalul din Calea Torontalului au fost repuse pe tapet în 2010 – 2011. Atunci, Primăria Timişoara, printr-o convenţie cu guvernul, a dorit mutarea clădirii parţial construite şi a terenului în patrimoniul Direcţiei de Sănătate Publică, care să se ocupe de acest proiect. Doar că, la inventar, autorităţile din ambele instituţii au rămas cu gura căscată. În acte apăreau pe inventar 900 de geamuri termopan, care în realitate nu mai existau.

Spitalul regional 2

Potrivit declaraţiilor de atunci, geamurile, în valoare de 300.000 de euro,  au fost furate cu mulţi ani în urmă. Primăria dădea vina pentru paza lor pe Consiliul Judeţean Timiş, care, la rându-i, nu îşi recunoştea responsabilitatea.

Noi am preluat spitalul în 2003, dar am preluat numai spitalul, nu geamuri termopan sau altele. În momentul în care noi am făcut inventarul să predăm spitalul la DSP, a apărut o hârtie în care scrie că toate acelea sunt ale Municipalului, ale firmei care l-a făcut. Paza nu am asigurat-o noi. Pânaă în 2007, paza a fost asigurată de corpul de gardieni de la CJT. Noi atunci am preluat paza. Chestiile astea, termopanele, nu apar pe niciun proces de predare-primire. În momentul de faţă noi facem o anchetă. Deocamdată, constructorul trebuie să ne arate cui le-a predat. De la noi nu s-a furat nimic pentru că nu ni s-a predat nimic. Nici spitalul nu are nicio vină, nici paza nu are nicio vină”, declarau, în 2011, reprezentanţi Primăriei Timişoara.

Spitalul regional 3

Vinovaţii ar fi trebuit găsiţi pentru a fi traşi la răspundere şi pentru a se recupera prejudiciul, fie în bani, fie în natură. Fără geamuri, bani sau un vinovat, preluarea de către DSP a clădirii a fost imposibilă. A fost atunci declanşată o anchetă pentru a găsi vinovaţii, dar fără rezultat. În final, autorităţile parcă au uitat de această problemă şi lucrurile s-au oprit din nou.

Unde am ajuns cu oncologicul?

Ultimii ani au fost un du-te vino continuu între ce să se facă cu acea ruină. Abia în anul 2012 Ministerul Sănătăţii a trimis un milion de lei pentru ca autorităţile, în speţă DSP, să realizeze studiul de fezabilitate pentru viitorul institut oncologic. Degeaba, lucrările nu au început din lipsă de finanţare, iar acum documentele nu mai sunt valabile, banii fiind cheltuiţi fără rost.

După 3 ani, guvernul promite totuşi realizarea unui institut oncologic regional la Timişoara. Potrivit deciziei Guvernului: „Institutul Oncologic va fi amplasat pe o suprafaţă de 5,5 hectare de teren şi va avea 476 de paturi de spitalizare. Durata de realizare a obiectivului este de 36 de luni, iar valoarea construcţiei va fi de 511,628 milioane de lei. Cădirea va îndeplini mai multe criterii, printre care amplasarea într-o zonă ce poate permite dezvoltarea ulterioară, asigurarea accesului la unităţile clinice din oraş pentru consulturi interdisciplinare şi asigurarea spaţiilor medicale şi de tratament, conform normativelor europene”.

Tot Guvernul promitea asigurarea finanaţării obiectivului prin bugetul Ministerului Sănătăţii. Cei care conduc ţara recunoşteau, în 2015, că un institut regional ar rezolva o mare problemă a României, cel puţin pentru partea de vest.

„Realizarea acestui institut va rezolva problema majoră a lipsei de spaţii pentru spitalizareşi îngrijiri paleative, insuficiente în prezent ca număr şi dotare, având în vedere incideţa cancerului în zona de Vest a României. Din analiza situaţiei existente în România, cu precădere în zona de Vest, a rezultat necesitatea dezvoltării capacităţii spitaliceşti pentru tratarea bolii canceroase, avându-se în vedere extinderea acesteia în ultimele decade”,  se arată într-un comunicat al Guvernului din septembrie 2015.

Aşa cum probabil vă aşteptaţi, lucrările nu au demarat. Banii nu au mai venit de la centru şi ruinele au  rămas tot acolo, în aceeaşi stare.

Spitalul regional 6

Spital regional de urgenţă sau institut oncologic?

Anul 2016 a adus o schimbare, odată cu o nouă campanie electorală. Democrat socialiştii şi liberalii deopotrivă au promis că, dacă vor câştiga parlamentarele, vor construi mai multe spitale regionale de urgenţă în toată ţara. PSD, care a şi ajuns la guvernare, promitea ridicare a 8 astfel de unităţi sanitare, Timişoara regăsindu-se într-un final pe listă.

Potrivit Programului de guvernare, spitalele regionale vor fi ridicate cu finanţare de stat şi europeană.

„8 spitale regionale, organizate ca centre de urgență—excelență, pentru toate specialitățile medicale, inclusiv cu centre de telemedicină regionale sau naționale în funcție de specialitate, la care se pot conecta centrele medicale, atât pentru diagnostic, dar și pentru a doua opinie. Descriere: 1.000 paturi, 10 clinici, 1 centru de cercetare, echipamente de ultimă generație. Cartier de locuințe pentru medici și personal, infrastructura de cazare pentru rudele și însoțitorii pacienților (hotel — minimum 50 de locuri). Cost: 300 milioane de euro/spital”, scrie în programul PSD.

Potrivit reprezentanţilor Ministerului Sănătăţii, în bugetul pentru acest an este prevăzută suma de 17.138.000 milioane de lei, din care mai mult de jumătate va fi cheltuită pe studii de fezabilitate.

Judeţul Timiş este unul dintre judeţele cu cea mai mare rata a afecţiunilor oncologice din România, cu peste 15.000 de pacienţi luaţi în evidenţă, numărul cazurilor nou apărute fiind în creştere: 3.453 de cazuri nou apărute în 2014, comparativ cu 2.190 în 2008.

Spitalul regional 9

LĂSAȚI UN MESAJ