Qui bono?

191

Dacă analizăm cele mai recente date publicate de Eurostat despre România, putem observa mari decalaje economice între București  și cele 41 de județe, precum și între județele dezvoltate și cele subdezvoltate din punct de vedere economic.. Și pentru a nu fi acuzat de părtinire, voi clasifica, conform procedurilor CE, entitățile administrative care au înregistrat în 2015 cel puțin 60% din valoarea europeană a PIB pe locuitor și pe cele care nu au  înregistrat nici măcar 60% din valoarea națională a indicatorului menționat.

    Eșantion PIB (euro pps pe locuitor)
2006 2015
UE 28 24 700 29 000
București 22 500 43 800
Timiș 13 900 21 900
Constanța 12 600 21 800
Cluj 12 000 20 800
Ilfov 18 400 19 800
Brașov 11 100 19 300
Sibiu 11 000 17 500
România   9 700 16 300
Neamț   6 100   9 600
Olt   5 700   9 400
Suceava   6 000   9 200
Mehedinți   6 500   9 100
Teleorman   5 400   8 900
Botoșani   4 700   7 900
Vaslui   4 300   7 300

 

Euro pps este o monedă convențională care are aceeași putere de cumpărare în toate stalele din UE. Sursa datelor: Eurostat, General and regional statistics..

Dacă analizăm datele  precedente, vom observa că Bucureștiul, Timișul, Constanța, Clujul, Ilfovul, Brașovul și Sibiul au beneficiat în 2015 de un nivel mai mare de 60% din nivelul comunitar al PIB pe locuitor. Cu alte cuvinte, doar 7 din cele 42 de enități adminstrative ale României au beneficiat în acel an , (ultimul pentru care Eurostat a publicat date) de un nivel de dezvoltare economică compatibil cu cel din UE. Pe de altă parte, județele Neamț, Olt, Suceava, Mehedinți, Teleorma, Botoșani și Vaslui nu au beneficiat în anul menționat nici măcar de 60% din nivelul național al  PIB pe locuitor. Ceea ce implică un nivel inacceptabil de sărăcie și de excludere socială nu doar în aceste județe, ci și în alte 28 de județe!

În al doilea rând, datele precedente reflectă în mod indubitabil faptul că decalajele economice la nivel regional s-au accentuat și nu s-au diminuat după intrarea României în UE, deși raportul dintre media națională și cea europeană a PIB pe locuitor a crescut de la 39,3% în 2006 la 56,2% în 2015. De ce? Pentru că ponderea în nivelul național al PIB a zonelor dezvoltate economic a crescut cu 13,3% în perioada 2006 – 2015, în timp ce în cazul județelor subdezvolate  – cu  numai 8,9%. Nota bene, din cauza disparităților economice s-a accentuat migrația internă și cea externă, astfel că ponderea populației  din județele subdezvoltate economic a scăzut în perioada menționată de la 15,7% la 14.8% în raport cu populația totală a României, iar în zonele dezvoltate economic a crescut de la 24,6% la 26,8%. (1)

În acest context, sloganurile despre „nesustenabilitatea” creșterii economice de care a „beneficiat” România anul trecut reprezintă în opinia mea  o diversiune intens mediatizată în țară și în străinătate pentru a distrage atenția compatrioților de la riscul extrem pe care îl reprezintă  gravele disparitățile economice care bulversează în acest moment România.

Într-adevăr, România a înregistrat anul trecut o creștere reală a PIB cu 7%, a consumului final cu 8,6% și a investițiilor brute cu 4,9%. Dar aceste diferențe între ritmurile de creștere ale cheltuieliolor pentru consum și investiții în raport cu creșterea PIB nu au creat dezechilibre riscante la nivel macroeconomic deoarece România a înregistrat anul trecu o pondere a consumului final în PIB de 77,2%, un nivel mai scăzut comparativ cu Croația (77,3%), Bulgaria (77,6%), Franța (78,5%), Letonia (79,8%), Lituania (80,5%), Portugalia (82,7%), Grecia (89,3%) și Marea Britanie (84,2%). În al doilea rând, voi menționa faptul că  ponderea investițiilor brute în PIB a fost anul trecut în România de 24,9%, un nivel egal cu cel din Austria și semnificativ mai mare comparativ cu cele din Grecia (11,7), Portugalia (16,3%), Marea Britanie (17,2%), Italia (17,3%), Lituania (17,5%), Slovenia (19,3%), Germania (19,7%), Polonia (20%), Olanda (20,3%), Croația (20,5%), Danemarca (21%), Spania (21,1%), Letonia (21,6%), Slovacia (22,4%), Ungaria și Malta (22,5%), respectiv Franța (24%). (2) Cu toate acestea, nicio țară menționată în pomelnicele de mai sus nu a fost trasă de urechi de comisarii de la Bruxelles pentru că a beneficiat de o „creștere economică pe consum”.

Este evident, deci, că cea mai gravă problemă cu care se confruntă acum țara noastră nu o constituie creșterea salariilor din sectorul public și a pensiilor, ci nivelul nesustenabil al decalajelor  dintre zonele dezvoltate și cele subdezvoltate economic care au apărut după aderarea la UE. Aceasta este adevărata problemă! O problemă pe care anumiți politicieni și „ziariștii fără uniformă” de la noi și din marile capitale europene încearcă să o marginalizeze printr-o propagandă agresivă, penibilă și desuetă. Oare de ce?  Qui bono?

Surse: 1. Eurostat, General and regional statistics; 2.  Eurostat, Economy and finance.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ