Predicția retrospectivă sau știam eu că așa se va întâmpla!

16

Predicția retrospectivă este o distorsiune a gândirii noastre în care, după ce un eveniment a avut loc, avem tendința să credem că am știut ce se va întâmpla – chiar înainte să se întâmple. De exemplu, Maria a cunoscut un cuplu de tineri care s-au căsătorit. Cei doi se ceartau uneori și nu păreau să aibă foarte multe lucruri în comun. După câțiva ani cei doi divorțează, moment în care Maria spune că știa de la început că așa vor decurge lucrurile. Dar Maria se află în plină distorsiune cognitivă!

Astfel, înainte să aibă loc un eveniment, trăim o senzație de incertitudine cu privire la ce se va întâmpla. Este posibil ca unul dintre scenariile pe care ni le imaginăm că vor avea loc să se potrivească cu ce urmează, însă este imposibil să știm dinainte, cu certitudine, ce se va întâmpla. Predicția retrospectivă este incapacitatea de a ne aminti sentimentul de incertitudine care a precedat un eveniment.

Acest tip de distorsiune cognitivă are legătură cu modul în care funcționează memoria noastră. Amintirile pe care le avem nu sunt o copie perfect fidelă a evenimentelor trecute. Asta se întâmplă deoarece procesul de memorare este o construcție ce conține percepțiile noastre asupra realității fizice, dar și interpretarea pe care o facem noi asupra acestor percepții. Într-un fel, memoria reconstruiește trecutul în lumina prezentului. În 1991, studențiilor de la o facultate din Statele Unite li s-a cerut să anticipeze dacă Clarence Thomas, candidat nominalizat pentru Curtea Supremă, va fi sau nu aprobat de Senat.  58% dintre studenți au considerat că acesta va fi aprobat. La o săptămână după vot, în urma căruia Clarence Thomas a fost aprobat, studenții au fost întrebați dacă își amintesc ce predicție au făcut înainte de vot. 78% dintre studenți au răspuns că înainte de vot erau siguri că va fi aprobat. Astfel, în lumina prezentului – aprobarea lui Thomas de către Senat –-  trecutul este reconstruit:  „știam că va fi aprobat”.

Dacă ne lăsăm pradă acestei distorsiuni cognitive, ne vom supraestima propria inteligență și vom avea o încredere exagerată în ideile și părerile proprii. Asta ne poate afecta negativ, în mod foarte concret. De exemplu, studiile arată că brokerii care se lasă pradă fenomenului de predicție retrospectivă câștigă mai puțini bani decât ceilalți brokeri. În general, încrederea exagerată în capacitatea noastră de predicție ne face să luăm decizii riscante și să suferim consecințele.

Predicția retrospectivă ne face și să-i învinovățim pe ceilalți mai mult, în caz de eșec sau evenimente neplăcute. De exemplu, un studiu a arătat că predicția retrospectivă se asociază cu blamarea victimei în cazurile de viol. Învinovățirea nejustificată a celorlalți poate avea loc și în contextul unei organizații. De exemplu: dacă managerul consideră că un rezultat slab putea fi prevăzut, va da vina pe angajați pentru că nu au făcut nimic să prevină acest rezultat – când de fapt rezultatul nu putea fi anticipat.

Pentru a evita efectele negative ale predicției retrospective, în primul rând, e nevoie să știm că acest fenomen există. Adică să înțelegem că fiecare dintre noi este predispus la acest tip de distorsiune cognitivă.

Există o serie de strategii utile pentru a evita predicțiile retrospective. Una dintre aceste strategii, care s-a dovedit eficientă, presupune să ne gândim la două-trei modalități diferite, plauzibile, în care un eveniment putea să decurgă altfel decât a decurs. Scopul este să obținem o perspectivă mai nuanțată asupra realității și asupra scenariilor multiple care există într-un lanț complex de evenimente.

Desigur, putem prezice cu certitudine deznodământul unui eveniment. Însă doar după ce acesta a avut loc!

Cristina Maroiu

Departamentul de Psihologie – Facultatea de Sociologie și Psihologie

Universitatea de Vest din Timișoara

LĂSAȚI UN MESAJ