Povestea cinematografelor din Timișoara. Viitor promițător pentru unele, glorie apusă pentru altele

276

Cinematografele clasice au devenit istorie în Timișoara. La fel cum s-a întâmplat și în restul țării, și în orașul de pe Bega vizionarea unui film presupune o excursie la mall sau o seară liniștită pe canapea, pentru că sălile de cinema nu mai funcționează. În acest număr al săptămânalului „Banatul Azi” vă prezentăm povestea cinematografelor care nu mai există în Timișoara, dar și planurile mărețe de a readuce la viață vechile săli de proiecție.

În județul Timiș, în anul 1970 existau 227 de unități cinematografice (33 pe 35 mm și 193 pe 16 mm); în anul 1983 existau 215 (36 pe 35 mm, 175 pe 16 mm și 4 caravane). În Timișoara funcționau 9 cinematografe în 1950, în 1960 — 12, în 1980 — 13 (dintre care 11 aveau ecran panoramic). În anul 2000 mai funcționau numai șapte săli de cinema: Capitol, Timiș, Dacia, Arta, Studio, Unirea și Melodia. Dintre ele, Cinema Timiș este singurul care mai funcționează astăzi.

Cinematografe istorice

Unele dintre cinematografele Timișoarei sunt istorice. Cel mai bătrân este cinematograful din cartierul Iosefin, Arta, și grădina sa de vară. Arta a fost inaugurat în 1926, iar până în 1948 s-a numit Regal. Era renumit pentru filmele de calitate pe care le aducea. Timișorenii, până și cei din cartierele mai îndepărtate, veneau cu plăcere la Regal deoarece tramvaiul avea stație (care astăzi nu mai există) la nici o sută de metri de cinematograf, chiar în dreptul actualelor hale ale pieței din Iosefin, ceea ce constituia un mare avantaj, mai ales la ieșirea, pe înserat, de la film.

După 1990, sala de cinema și grădina de vară și-au început lungul drum spre degradare. După ce nu s-au mai proiectat filme, aici a fost deschisă o sală de… bingo. Și astăzi, deasupra ușii de la intrare, tronează o reclamă kitsch-oasă pe care scrie BINGO. Clădirea este foarte deteriorată, pentru că nimeni nu s-a mai ocupat de ea. Reabilitarea acesteia este esențială dacă se vrea ca spațiul să fie redat celei de-a șaptea arte.

Cinema Studio se numără și el printre primele din oraș. Clădirea în care se află cinematograful a fost construită în 1930, numindu-se inițial Thalia, pentru ca apoi să poarte numele de Scala. După naționalizarea din 1948, cinematograful a fost botezat Timpuri Noi și a fost profilat exclusiv pe filme documentare, având program non-stop. În acei ani, a fost o perioadă când vizionarea la Timpuri Noi se făcea gratuit. Dar, chiar când s-a reintrodus taxa de intrare, prețul era mai mult simbolic. Din acest motiv, precum și pentru că se putea intra și ieși la orice oră, chiar și în timpul rulării filmului, Timpuri Noi ajunge un loc foarte căutat de timișoreni.

Cinematograful Victoria, aflat la parterul unui bloc din Piața Bălcescu, a fost inaugurat în 1976. După ce sala a ajuns la RADEF, nu și-a mai îndeplinit rolul pentru care fusese construită. Spațiile de la intrare au fost închiriate, și în ele s-a deschis un cabinet medical și un laborator de analize medicale. Înainte să existe, pe locul său s-a aflat vechiul Cinema Urania, din Piața Lahovari. După 1947, a primit numele de Victoria, dar n-a mai dăinuit mult timp: a dispărut cu totul sub lamele buldozerelor, odată cu demolările masive din zonă. Avea intrarea pe latura dinspre linia de tramvai ce vine din Piața Maria. Pe locul său s-a ridicat un rând de blocuri, cu un nou cinematograf (tot Victoria) la parter, având însă intrarea pe strada Ciprian Porumbescu.

Viitorul sună bine pentru cinematografele Timișoarei… În teorie

În anul 2016, Primăria Timișoara reușește, după lungi procese și negocieri cu RADEF, să readucă în patrimoniul orașului 8 cinematografe: Arta, Victoria, Unirea, Dacia, Timiș, Studio, Freidorf și Fratelia. Timișorenii au sperat că, în cel mai scurt timp, vechile săli vor fi reabilitate și redeschise. Însă nu a fost așa. Timp de doi ani autoritățile locale nu au făcut nimic pentru a reda cinematografelor frumusețea de altădată.

Abia în toamna anului trecut, administrația Robu a început, timid, procesul de reabilitare. Pe hârtie, bineînțeles! Și doar pentru două, din cele opt, au fost lansate pe SEAP licitațiile pentru proiectele tehnice. Primele cinematografe care vor fi readuse la viață sunt Victoria, din Piața Bălcescu, și Dacia, din piața cu același nume.

”Parte a programului investițional în domeniul cultural și parte a candidaturii Timișoarei la titlul de Capitală Culturală Europeană, fostele cinematografe vor deveni spații multifuncționale culturale, dotate cu aparatură de proiecție, dar potrivite și pentru alte arte ale spectacolului și nu numai (teatru, concerte etc.). Excepție face Cinema Studio, care va deveni exclusiv cinematograf de artă prin colaborarea cu Institutul Francez și organizațiile din domeniul promovării filmului din Timișoara”, anunța, în noiembrie 2018, viceprimarul Dan Diaconu.

Astfel, primăria a plătit, pentru proiectarea și asistența tehnică în vederea reabilitării, peste 200.000 de euro. Documentele pentru modernizarea cinemaului Victoria costă 120.000 de lei, iar pentru Dacia se achită 100.000 de lei.

În 2019, Primăria Timișoara mai face un pas pe drumul reabilitării sălilor de cinema: caută o firmă care să facă curat în sălile devastate de timp și de oamenii străzii. Igienizarea celor 8 spații de proiecții, cu tot cu grădina de vară Arta, costă 175.000 de lei.

„Echipa de lucru se va deplasa zilnic la câte un cinematograf, până la finalizarea curățeniei și igienizării acestuia, după care se va interveni la următorul. Finalizarea serviciului se va încheia după ce a fost igienizate toate cinematografele amintite. În incinta acestor cinematografe, deșeurile, materialele, echipamentele vor fi sortate de echipa de lucru, aranjate și încărcate în utilaje de transport. (…) S-a estimat că pentru curățenia și igienizarea unui singur cinematograf este necesară o perioadă de 14 zile. Menționăm că cinematografele Arta, Victoria, Fratelia, Freidorf au și curte, iar la Arta avem și grădină de spectacol cinematografic”, aflăm din anunțul postat pe site-ul Primăriei Timișoara.

Astfel, pentru cele 8 cinematografe, ar fi nevoie de 4 luni pentru curățenie și igienizare. Apoi, autoritățile le vor transforma în centre culturale. Cel puțin odată pe săptămână aici vor fi proiectate filme.

Cinematografe pierdute

De-a lungul timpului, unele cinematografe din Timișoara s-au pierdut definitiv. Cel puțin unul nu mai există fizic, iar alte două și-au schimbat destinația și, deși sălile mai stau în picioare, în ele nu se mai proiectează filme.

Cinema Cetate

Acesta a fost primul cinematograf din Timișoara, proiectat de arhitecții Josef Ecker junior și Georg Pflum. A fost deschis publicului în 27 iunie 1908.

Primul teatru cinematografic din oraș a fost construit în Cetate și a fost inaugurat pe 27 iunie 1908. Se numea Teatrul Imaginilor Mișcătoare și era situat peste drum de locul în care azi se află Cinema Capitol, lângă Școala de Arte și Meserii (azi, Grupul Școlar Electromotor), deși majoritatea monografiilor îl plasează pe locul actualei grădini de vară a Cinematografului Capitol. Potrivit monografiei semnate de dr. Nicolae Ilieșiu, venitul cinematografelor comunale a fost destinat asistenței sociale și culturale din Timișoara, orfelinatului „Regina Maria”, azilului de bătrâni și pentru suplimentarea fondului destinat săracilor orașului.

Cinema Parc

Fostul cinematograf din Parcul Regina Maria (Parcul Coronini, apoi Parcul Poporului) a fost inaugurat la 4 mai 1909, după planurile arhitectului Josef Ecker junior. A fost cel de-al doilea cinematograf din Timișoara. La început, s-a numit Apollo, iar după 1950 a primit numele de Cinema Parc, pentru ca, ulterior, să se numească Tineretului.

Astăzi, în locul fostului cinematograf funcționează o clinică medicală de oftalmologie.

Cinema Capitol

Cinema Capitol — s-a mai numit și Maxim Gorki și Modern — a fost construit în 1929, fiind inaugurat în 1930, în prima zi de Crăciun. În 1956 clădirea a fost naționalizată, iar în 2007 a fost preluată de municipalitate, printr-o lege specială. Astăzi, în Sala Capitol, funcționează Filarmonica „Banatul”.

În 1972, edificiul a fost extins și modernizat de arhitectul Șerban Strudza. Fațadele se remarcă prin contrastul cromatic dintre țigle și cărămidă aparentă, pe de-o parte, și piatră, cu combinații de ornamente neo-romanice și elemente din stilul Art Déco. Sala de cinema era dotată cu aparatură modernă și se procurau pelicule de la case de film renumite.

Iar dacă în Timișoara, Capitala Cuturală Euopeană în 2021, nu există niciun cinematograf de stat în stare de funcțiune, o comună din Timiș ne dă lecții în acest sens. De mai bine de trei ani, la Gottlob funcționează cu succes un cinematograf 3D. Fosta sală din localitate, inaugurată în 1953, a fost preluată de autorități în anul 2000 și reabilitată. Aici, astăzi, oamenii din patria lubeniței pot viziona filme de calitate, atât în sală, cât și în grădina de vară.

LĂSAȚI UN MESAJ