Poetul chișozean Petru Chira, la 85 de ani, a fost sărbătorit cu un Volum Omagial

184

Nu-i bănățean autentic să nu fi auzit măcar odată la radio vocea plină de umor fin a neîntrecutului epigramist Petru Chira. De câteva decenii, li s-or pierdut numărul cum se laudă unii, „Gura Satului” face educație pentru cei ce vor să mai audă vorba autentică bănățeană. Acolo se citește literatură adevărată spusă cu drag de cei ce mai știu să folosească vorbele pline de savoare de pe la noi.

Unul din inițiatorii emisiunii este și maestrul epigramelor și al catrenelor pline de tâlc Petru Chira. Este mai mult decât un poet, este un adevărat tezaur al locurilor cum l-a gratulat cu simpatie un om ce știe ce spune. Valoare dânsului ca scriitor dar mai cu seamă ca om de o rară modestie și cumsecădenie a fost recunoscută încă din anul 2008 când a devenit Cetățean de Onoare al comunei Giroc.
La împlinirea a 85 de ani de viață ai omului de condei o mână de oameni au decis să-i dedice o seară specială la școala din Chișoda. Sala de festivități a fost arhiplină de prieteni, consăteni, neamuri ori simpli admiratori. Unii au venit chiar de la o depărtare mai mare, „tocmai de la Dalboșeț”, cum a mărturisit fostul director al radioului timișorean Mihai Anghel.
Primarul comunei Giroc, Dan Vârtosu, scos în evidență cele două sate ca fiind un focar de cultură bănățeană printr-un lung șir de personalități ce au dus faima locurilor până departe. Chiar și peste Ocean unde un jurnalist girocean a scos ani la rândul foaia „Ligii Bănățene”. A mai scos în evidență și un lung șir de preoți toți dăruiți pe lângă cele sfinte și cu darul luminării poporul prin pagini de cultură.

Pretextul sărbătorii a fost materializat printr-un volum omagial scris de o seamă prieteni adevărați ca: Ion Murariu, Ion Viorel Boldureanu, Cornel Ungureanu, Ioan Traia ori George Lână și scos prin efortul financiar al familiei profesorului muzeograf Traia.
Sărbătoritul a fost vădit mișcat de cartea ce-l portretizează atât de fidel dar și-a păstrat umorul și a spus că nu ține minte pe altcineva să mai aibă un volum omagial în afară de Nicolae Ceușescu.
Dintre prieteni s-a mai remarcat politician și omul de cultură Viorel Coifan ce a adus în calitatea sa oficială de reprezentant al Consiliului Județean Timiș o diplomă de onoare și o frumoasă medalie.
Un alt confrate de scris s-a dovedit a fi George Lână ce a povestit cum a luat ființă duetul poetic „Chira-Lina”cu mulți ani înainte prin alăturarea celor două nume. O propunere veche, ce încă așteaptă, este de a schimba numele satului Chișoda în „Chiralina”. Cei doi au scos mai multe volume de „dueluri” în versuri în care își dau reciproc replici frățești dar acide. Funcționează ca un cuplu sudat de poeți ce se simt bine scriind împreună la fel ca umoriștii Ilf și Petrov.

Despre opera extraordinară a maestrului Petru Chira a mai vorbit și confratele de microfon „Colă a lu Tutubă” nimeni altul decât prof.univ.dr. Ioan Viorel Boldureanu. Pentru a lămuri lucrurile și a ieși din confuzia unora a explicat foarte doct de ce nu trebuie confundate termenele de grai și de dialect.
Scriitorul Ion Căliman nu a venit cu mâna goală. În afară de vorbe a adus și câteva cărți sărbătoritului.
În mesajul său, George Lână, poet consătean din Chișoda, a spus: „Ca și veșnicia, Petru Chira s-a născut la sat, în Chișoda. Însă el nu trăiește nici în trecut și nici în prezent pentru că, indiscutabil, ca și trecutul bolșevic, prezentul pe care îl traversează este oribil. Altcum zis, înseamnă că dumnealui nu este nici personaj tradițional și nici tributar modernității. „Optzecistul” nostru trăiește simplu, moral eficient, responsabil și devine băjiocuros și necruțător atunci când situația o impune, dar uica Pătru să încăpățânează să nu adopte sistemul dialectal de scriere. Pentru simplul motiv că acesta reușește să facă textul infinit mai greu citibil și, pe cale de consecință, mai greu de înțeles. Ceea ce ar crea dificultăți în cazul majorității cititorilor, care, se înțelege, nu sunt specialiști în domeniu.
Formula simplă pe care o cultivă chișozanul Chira acordă, practic, poeziei în vorbe bănățene o șansă de supravețuire în plus, ce asigură supravețuirea graiului însuși (varianta de pustă, subvarianta de Chișoda).
Pe de altă parte fiind mult mai accesibilă generațiilor mai tinere (care nu au învățat să vorbească graiul bănățan de acasă, din diverse motive) ele vor depăși stadiul curiozității și vor încerca să îl deprindă, întrucât presupune, în principal, efortul minim al însușirii, citirii și rostirii cuvintelor și, poate, niciodată scrierea lor după regulile dialectale”.

Despre opera poetului în grai bănățean, criticul literar Cornel Ungureanu, a scris astfel:
„Domnul Pătru Chira vine din altă lume decât bătrânii poeți dialectali. Pătru Chira nu mai e om tradițional, el este un om modern (postmodern) care poate să exprime lumea de altădată.
Îi știe cuvintele și poate să le salveze. Vrea să le salveze, ca un prestidigitator cu har. Cunoaște tradiția și poate să vorbească-scrie în numele ei. Poate regiza spectacolul sărbătoririi rurale în detaliu și poate să îl recompună cu grație. Comediile lui Pătru Chira așază în centrul lor oamenii care pot exprima locul și prin buna rostire dialectală: prin virilitatea lor de ființe tradiționale solidare cu lumea de odinioară.
Pătru Chira suportă cu grație asediul întâmplărilor de azi, a “știrilor’ care îl anunță că trăiește în altă lume. Vocația parodică a structurat întotdeauna literatura dialectală bănățeană, care are în domnul Pătru Chira un autor plauzibil”.
„Cele 400 de pagini ale acestei cărți, tipărită cu sprijinul familiei domnului Ioan Traia, se constituie într-un document de neprețuit despre viața, activitatea și opera unui reprezentant de seama al satului Chișoda, o personalitate despre a cărei valoare nu suntem toți conștienți. Mulțumiri, Ioan Traia! La mulți ani, cu sănătate, Petru Chira!”, este mesajul chișozenilor și girocenilor.

Petru Chira a depănat amintiri de când era copil de școală. Dacă nu știa să cânte iar de densuri nici nu putea fi vorba a citi și recitat multă poezie. Apoi a început să și scrie. A dubutat în fostul ziar județean „Drapelul Roșu” în 1966, iar în timp a colaborat la peste 25 de ziare și reviste. Este prezent în 25 de antologii cu epigramă, cronică rimată, poezii în grai, parodie, poezie clasică și satirică, și în șase volume, în colaborare. A mai scris (poate puțini știu) și dramaturgie.
A publicat 10 volume de autor. Are câteva zeci de premii și diplome. Este membru a Uniunii Scriitorilor în Grai din Banat.
Împreună cu Mircea Ionescu Quintus a hotărât să înființeze „Asociația Epigramiștilor Români”. Deși au fost 32 de membri fondatori prin jocul plin de ironie al vremurilor a ajuns să aibă carnetul cu numărul 66!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.