Piața Durerii

359

Trăind în postmodernism avem neplăcerea să vedem zilnic indivizi dubioși, promovați de presă drept modele pentru societatea contemporană. Astfel non-cultura, subcultura, manelismul și balcanismul au devenit curente dominante în sufletul tineretului și-al celorlate segmente carpatine. Acest adevăr trist trebuie să ni-l asumăm cu verticalitate, vina o purtăm cu toții, pentru că nu am știut, sau nu am vrut, să propagăm valori creștine și integritate în spațiul public, mulțumindu-ne cu deznădejdea, corupția și obediența, stări care definesc atât de bine mentalitatea românească.

Tribuna Banatului și-a făcut obiceiul de-a promova personalitățile ce-au marcat Conștiința și Istoria Kronlandului, iar această inițiativă prioritară trebuie încurajată și susținută de toți bănățenii.

În aceste zile senine avem datoria și privilegiul de-a ne opri cu evlavie  asupra cutezătorilor ce-au ținut stindardul Libertății în apocalipticile zile din decembrie 89‘. Din nefericere, morții Timișoarei  au fost uciși nu doar de forțele Statului, ci și de nemeritata uitare a timișenilor&cărășenilor.

Majoritatea eroilor n-au statui în orașul pentru care au luptat, deși exemplul lor a fost inegalabil, nobil, sublim. N-au reușit atunci să-i înghenunchieze nici mercenarii lui Keauș, nici amenințările ori lașitatea celorlalți, dar nepăsarea nevrednicilor urmași i-a amuțit astăzi pentru totdeauna. Astfel, jertfa și principiile lor au ajuns să fie ignorate, chiar hulite, de gloata îndobitocită, sărăcită și dezinformată -‘păcat, păcat, de sângele vărsat!

Dacă Oltenia sau Moldova ar fi avut martiri în 1989 i-ar fi cinstit și prețuit veșnic, dar noi, bănățenii, nu știm să ne respectăm vârfurile! Avem atâtea nume celebre în literatura, în știința și-n istoria Europei, iar în Banat sunt necunoscute majorității…

Trecem des pe lângă mall-ul timișorean, fără să ne oprim cu o floare, sau cel puțin c-o lacrimă, la mormintele celor care au făcut posibilă, prin sacrificiul și curajul lor, libertatea noastră. E drept că democrația actuală e de facto înjumătățită, dar vina pentru această stare balcanică ne aparține în totalitate. Intrând prea repede în case, în 89 și 90‘, am îngropat tacit dezideratele martirilor, sacrificându-i astfel pe altarul lașității și-al manipulării PeCeRiste.

Cel mai nobil plaț din Capitala Banatului nu este Esplanada Operei, împânzită de palatele elitei șvăbești, și nici Piața Domului, cu arhitectura ei barocă, unică prin eleganță și rafinament, ci terenul acela funebru din Calea Lipovei, Piața Durerii, unde e îngropată cenușa eroilor, pentru că acolo zac adevăratele valori- curajul, modestia, solidaritatea și sacrificiul pentru binele comun!

Și-ar fi impus Balaurul Zâmbăreț TOVĂRĂȘIA, dacă cei 200000 de mii de timișoreni ar fi rămas în Burplatz, solidari și verticali, luptând pentru cele XIII idealuri scrise de George Șerban? Chiar putea Miron Cozma să zdrobească un sfert de milion de cetățeni compacți? Din nefericire ne-am resemnat, și-am uitat repede, prea repede, totul, chiar totul!

Uităm, uităm mereu să renaștem, demni de Spiritul marilor înaintași- Pippo Spano, Chinezu’, Mercy, Roth, Vuia, Bocu, Șerban, Costinaș. Puțini dintre noi își mai amintesc cu farisesim de cei căzuți în Decembrie 89′, iar după aceea plictisiți și materialiști lăsăm inerția să ne stăpânească din nou, lâncezind în comoditatea noastră proverbială.

Soluții la cele scrise mai sus ar fi cu duiumul, fără a fi exhaustiv voi enumera câteva:

I. Un muzeu autentic al Revoluției de la Timișoara;

II. Existența unui ghid turistic pentru Cimitirul Eroilor și construirea unui mausoleu reprezentativ în zona mediană a citadelei;

III. Tipărirea de pliante turistice și confecționarea de suvenire adecvate;

IV. Vizite obligatorii pentru elevii și studenții Banatui la Cimitirul din Calea Lipovei;

V. Achiziționarea de afișiere moderne pentru expunerea idealurilor îngemănate în Proclamația din 1990;

VI. Atribuirea de nume ale martirilor din 89′ bulevardelor și străzilor din Orașul Florilor;

VII. Edificarea de busturi sau statui în locurile unde eroii și-au dat sfârșitul;

VIII. Mediatizarea biografiilor celor căzuți pentru libertate în cotidienele locale și regionale;

Nota Bene: Majoritatea turiștilor străini și români, doresc să vadă/atingă/găsească Spiritul Revoluținoar al Capitalei Banatului, dar cei mai mulți abandonează în fața nepăsării timișorenilor.

Autor – Cristian Marian

LĂSAȚI UN MESAJ