În țara în care serviciile secrete aleg (de fapt, pun cu „mânuța lor”) președinții, șefii justiției, rectorii de universități și, în curând, și paznicii de la casele de toleranță, altora, proștilor de tot felul, ca noi — mai aproape de adevăr — li se cere din nou să strângă, până la omoplați, cureaua.

Odată la 15 ani, din cauză că niște idioți de politicieni de prin mai toate partidele fac praf economia și finanțele statului, vine unul și urlă din toți piepții: vreau austeritate, tăieri de salarii și drepturi salariale.

Prin 2010 treaba asta a făcut-o Petrov Băsescu, tocmai dat binișor cu pudră peste botic și albit ca la „Nufărul” de niște neica nimeni de la Curtea Constituțională. Mai toți aceștia, cu celebrul Marian Enache în frunte, judecători putrezi de bogați de pe urma sumelor uriașe de bani încasați din bani publici și de care, firește, actualul premier, dl Bolojan, nu are curajul să zică nici pâs când vine vorba de eventuale reduceri de sporuri și drepturi salariale. E de ajuns doar să citești că băieții ăștia de la CCR cumulează, fiecare, salariu plus pensie, undeva la peste 40.000 de lei lunar. Ca ei mai sunt alte câteva zeci de mii de băieți deștepți de prin servicii, armată, poliție, bănci de stat, instituții de așa-zis control, care încasează, lună de lună, sume amețitoare, comparabile cu salariile celor din marile corporații internaționale. De toți pierde-vară respectivi, îmbuibați de o grămadă de ani cu salarii ultra-nesimțite, primul-ministru, la braț cu noul președinte al țării, dl Nicușor Dan, nu suflă o vorbă cum că ar avea de gând, cât mai rapid cu putință, să-i scuture de sporuri și de drepturi umflate cu pompa.

În schimb, primii pe care asprul premier orădean i-a luat la ochi și i-a ușurat de indemnizațiile și bursele școlare au fost elevii țării. Care primeau câteva sute de lei lunar, în baza unor burse, sigur, discutabile, dar cu ajutorul cărora măcar se puteau deplasa în fiecare zi la școlile de prin orașele și orășele României. Asta ținând cont de faptul că vorbim de o țară în care abandonul școlar a devenit un pericol la fel de real și de amenințător pentru viitorul națiunii precum sunt drogurile de la poarta școlilor.

După ce a rezolvat uriașa daună produsă finanțelor țării de bursele copiilor, dl Bolojan a purces la tăiat otova sporuri și felurite alte drepturi ale angajaților din sectorul public. I-a luat pe toți la rând, pe căprării: polițiști, angajați de la finanțe, grefieri și, nu mă îndoiesc, femei de serviciu de prin toate aceste sectoare de activitate.

Bun, să ne înțelegem! Personal, după 30 de ani presă, în care am ajuns să cunosc în detaliu cum funcționează statul și sectorul său public, în primul rând, în toate măruntaie lui, înțeleg cât de prost funcționează acest uriaș aparat birocratic autohton. În fapt, vedem și simțim cu toții că — firește, cu anumite excepții, și acestea parțiale: mă refer la segmente din sănătate, educație, servicii publice — lucrurile nu s-au schimbat foarte mult comparativ cu primii ani de după 1990.

Asta e una, însă faptul că actualul guvern taie cu barda doar în serviciile publice în care nu are cine să i se opună cu adevărat și se face că plouă când e vorba de tăieri de fonduri în zonele rarefiate, precum cele ale justiției, serviciilor secrete — adică tocmai de la cei care câștigă celebrele „salarii nesimțite” —, nu va face decât să spulbere enorm din bunele intenții ale actualului prim-ministru și din capitalul de încredere al celui care l-a numit, anume Nicușor Dan.

Dacă dl Bolojan nu va avea puterea și curajul să curețe statul de marii săi sinecuriști și se va limita, în schimb, la a-i „fezanda” de bani pe simplii angajați din sectorul public, atunci se va alege praful de tot acest proiect personal, unul, desigur, necesar a fi dus la capăt în condițiile dezechilibrului bugetar actual. Cum se va alege praful de întregul eșafodaj al României europene, pe care nu va mai da nimeni nicio ceapă degerată peste trei ani, la ceasul următoarelor alegeri parlamentare.