Recent a avut loc o întrecere sportivă de mare angajament, cu un scop extrasportiv foarte bine definit. O cursă ciclistă bine organizată, cu etape destul de grele pentru un sportiv cu pregătire medie, dar și cu părți mai lejere, pentru a închega și prietenii care, în mod sigur, vor dura dincolo de pista de biciclete.
Ideea a aparținut Asociației Culturale Bastion-Várbástya Egyesület, care crede că, prin exemplu, se pot pune în mișcare lucruri blocate de zeci de ani. Împreună cu clubul Velocitas, asociația s-a implicat în organizarea unei curse cicliste de două zile, numită simplu „Bartok”, care a pornit de la Timișoara și a continuat prin Cenad până la Szegedul înfrățit cu orașul nostru. Numele cursei a fost evident inspirat de celebrul muzician Béla Bartók, fiu al locurilor, din Sânnicolaul Mare, unul dintre reprezentanții iluștri ai culturii maghiare, care a folosit numeroase teme din folclorul românesc în compozițiile sale. Așa cum Bartók a apropiat cele două etnii vecine în Banat, și cursa ciclistă a dorit să apropie.
Cele două capitale de județe vecine au fost capetele traseului, dar nu și singurele repere pe harta întrecerii. Întoarcerea s-a făcut prin Makó și, apoi, prin nordul județului, cu sosirea la Dumbrăvița. Tot efortul are ca menire atragerea atenției (și de ce nu?) atragerea de forțe, chiar și financiare, pentru refacerea unui vechi pod ce lega, peste Mureș, localitatea Cenad, de la noi din țară, cu localitatea vecină din Ungaria, Apatfalva. Un alt scop declarat al întrecerii este realizarea unei piste de veloturism între cele două orașe.
În jur de o sută de biciclişti profesionişti şi amatori s-au aliniat, sâmbătă dimineaţa, în Piaţa Unirii, la startul primei ediţii a turei ciciliste „Bartok”, între Timişoara şi Szeged. Este primul tur de anvergură care leagă cele două reşedinţe de judeţ, înfrăţite, situate de o parte şi de alta a graniţei.
Cândva, Cenadul și Apatfalva erau legate printr-un pod peste Mureș ce făcea ca distanța dintre cele două localități să fie străbătute în câteva minute, fie cu trenul, fie rutier, aici fiind și un punct de frontieră după 1919.
„Între Cenad și Apatfalva au fost cândva două poduri, unul pentru traficul normal și unul de cale ferată. Au rămas pilonii. Asta a fost dinamitate de 1940. Ştiu că în Ungaria există discuţii pentru refacerea podului. Pentru acest proiect e nevoie să se aşeze la masă consiliile judeţene, Bucureştiul cu Budapesta, trebuie să fie o voinţă politică. Şi, cu ajutor de la Uniunea Europeană, cred că se poate face”, a explicat demersul său preşedintele Asociaţiei Bastion, Tamas Peter, ce îndeplineşte şi funcţia de consul onorific al Ungariei la Timişoara.
„Trebuie să promovăm și construcția unei piste de biciclete de la Timișoara până la Cenad. De acolo se poate merge deja pe pistă până la Makó și Szeged. Un alt motiv pentru care facem turul acesta de biciclete promovarea apropierii între Timişoara şi Szeged. Vrem să aducem mai aproape cele două comunități. Nu avem niciun lucru care să circule între cele două orașe, dar vrem să vină turişti de acolo în Capitala Culturală Europeană”, a mai spus Peter Tamas.
Reconstrucția vechiului pod într-o formă nouă ar constitui un puternic imbold pentru reluarea legilor directoare între două comunități separate artificial, cu un secol în urmă, prin trasarea frontierei și, mai apoi, după Al Doilea Război Mondial, din motive politice, când a căzut și aici o cortină de fier nedorită de localnici. Iar podul ar facilita și investițiile în toată zona de vest”, mai cred organizatorii cursei de biciclete.
Inițiativa este susținută și de Consiliul Județean Timiș. Alin Nica, președintele CJT, crede în viabilitatea ideii de pod peste Mureș. „Am reluat discuțiile legate de construcția unui pod în dreptul localității Apatfalva din Ungaria, cu ocazia întâlnirii pe care am avut-o cu președintele județului Csongrad-Csenad, în februarie. E foarte important pentru întreaga zonă de vest a judeţului Timiş, nu avem o ieşire de trafic greu spre Ungaria. Iar acest pod ar facilita investițiile în toată zona de vest — Sânnicolaul Mare este un pol economic în plină dezvoltare —, iar companiile nu ar trebui să ocolească peste 80 de kilometri, pe la Pecica, pentru a ajunge în Occident și a aduce marfa de acolo. Am convenit ca, după alegerile din Ungaria, din luna aprilie, să ne întâlnim și să avansăm cu acest proiect.
Necesitatea unei căi de legătură peste malurile Mureșului în această porțiune a fost de mult timp cunoscută de toți cei ce viețuiau și făceau negoț în această luncă. Dacă vara târziu și la începutul toamnei, apele scăzute puteau primi bărci sau pontoane improvizate, iarna și primăvara, când creșteau apele, era aproape imposibil de trecut râul ce avea, uneori, lățimea unui fluviu. Sigur că mai există, ici-colo, poduri plutitoare, numite în graiul local „cumpe”, dar nici acestea nu erau prea sigure. Dintre acestea, celebra „cumpă” de la Igriș funcționează și în zilele noastre.
La final de secol XIX s-au găsit fonduri și, la insistențele proprietarilor de terenuri ce aveau nevoie de o cale de a-și vinde produsele, s-a construit un pod foarte trainic.
Podul rutier peste Mureș a fost dat în folosință în anul 1895. Avea o lungime de 141 m, dimensiune apreciabilă pentru o astfel de lucrare peste un curs intern de râu.
De proiectarea și de supavegherea șantierului s-a ocupat profesorul universitar arh. Zielinszki Szilárd. Acesta a fost în Ungaria, asemenea lui Anghel Saligny în România, unul dintre cei mai fervenți susținătorii ai folosirii betonului armat cu miezuri metalice la construirea marilor poduri și obiective industriale.
Betonul armat a fost brevetat de inginerului francez François Hennebique, fiind preluat și de arhitectul Zielinszki. Inițial, care a lucrat pe baza planurilor franceze și a angajat muncitori francezi, iar curând după aceea a devenit independent, cu ajutorul propriilor planuri și a muncitorilor din Szeged. Astfel, lucrătorii din pusta bănățeană și din lunca Mureșului au fost adevărați pionieri ai betoanelor.
Cum personalitatea și munca lui Szilárd Zielinszki sunt importante pentru știința și tehnologia dintre secole, iar lucrările sale sunt de referință în istoria construcțiilor, podul de la Cenad ar trebui renovat și pentru conservarea patrimoniului tehnic.
Zielinszki a avut o pregătire mai mult decât solidă, fiind absolvent al Universității Tehnice din Budapesta. Mai apoi sa perfecționat, prin burse de studiu de stat, în Germania, Anglia și Franța, până în anul 1888. Demn de semnalat este că faptul că a lucrat și pentru birourile Eiffel din Paris. Odată întors în Ungaria, s-a specializat în lucrări de cale ferată și de poduri structurale metalice și beton armat — o noutate în epocă. A fost unul dintre primii specialiști care a obținut doctoratul în abordarea infrastructurilor de metrou.
Cum căile ferate ce străbăteau Banatul trebuiau legate printr-un drum mai scurt și mai eficient de rețelele europene, a apărut și necesitatea unui pod de cale ferată peste Mureș.
În 1903 a fost a fost dat în folosință podul feroviar, pe o structură metalică realizată la uzinele mecanice ale Căilor Ferate Maghiare (MÁV). Linia Timişoara-Cenad-Makó-Hódmezővásárhely lega patru comitate: Csongrád, Cenad, Torontal şi Timiş.
Pe linia Arad-Cenad au circulat primele automotoare din această parte de Europă centrală, acestea fiind construite la Arad, de firma „Johann Weitzer”.
După Primul Război Mondial, Banatul ca, întreg administrativ și economic, a căpătat o altă formă, mai restrânsă. Trecerea frontierei, peste Mureș, a devenit tot mai anevoioasă din motive politice. Iar Cenadul s-a transformat, de nevoie, în capăt de linie.
După 1940, odată cu izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, circulația feroviară între Cenad și Apátfalva s-a oprit definitiv.
La surtă vreme, falnicul pod a fost demontat și mutat pe râul Tisa, în orașul Szolnok.
În 1956–1957 a venit și rândul podului geamăn, rutier, să plece la drum. Mai bine zis, ce a mai rămas din el. Lucrarea a fost demontată, iar suprastructura metalică a fost folosită în alte scopuri. Oricum, podul era grav avariat încă din 1940, când o parte din tablierul lui a fost aruncat în aer. Circulă mai multe legende în legătură cu distrugerea podului feroviar. Unii spun că a fost detonat de partea maghiară, alții opinează că ar fi fost distrus de români. Iar una din legende spune că, de fapt, podul a căzut pradă unei întâmplări nefericite care a devansat munca geniștilor ce ar fi trebuit să-l facă inutilizabil. O ladă cu explozibil care încă nu apucase să fie montată la locul său a fost lovită de un fulger. Din cauza furtunii, toată lumea s-a adăpostit, lada cu dinamită fiind lăsată la întâmplare pe pod.
Dar dacă despre localitatea Cenad, aflată acum pe teritoriul românesc, am mai vorbit în aceste pagini, să vedem ce este pe celălalt mal. De fapt, ar trebui legat din nou Cenadul de partea ce se numea Cenadul unguresc. Iar Apátfalva (în română: Patfal) este un sat legat de acest Cenad de dincolo de graniță.
Apátfalva este situată la 10 kilometri sud-est de Makó, în imediata vecinătate a granitei româno-maghiare, pe malul drept al Mureșului, la limita Parcului Național Körös cu Mureșul. Este complet integrată în Cenadul unguresc (Magyarcsanád), o așezare vecină de la est. Ceilalți vecini ai săi sunt Királyhegyes, la nord, Cenad, la sud și Makó, la vest și nord-vest.
Drumul principal 43, care are un trafic internațional intens, trece prin centrul satului, aproximativ spre est-vest, deci este cea mai evidentă cale de acces din Szeged-Makó. În zona sa administrativă, autostrada M43 trece și ea la câțiva kilometri nord de centrul său, la intersecția sa cu drumul 4425, traversând zona Apátfalva în direcția nord-sud. Drumul 4434, dintre Gyula și Makó, afectează și zona administrativă a satului, deci ar fi cel mai direct debușeu al transportului greu de la noi, din județul Timiș, spre autostrăzile maghiare.
Localitatea și-a luat numele de la fostul său proprietar, starețul mănăstirii din Cenad. Este atestată documentar din 1334, ca Pothfalua, adică Patfalva. Avea deja o biserică, semn al unei locuiri permanente de populație complet creștinată.
În 1469 János Kemecsei, un preot diecezan din Cenad, a poposit în sat în drumul său spre casă; dar noaptea tâlharii i-au luat banii, hainele și bijuteriile. Răufăcătorii au fost prinși imediat în aceeași noapte și apoi spânzurați pentru fapta lor.
La 23 mai 1514, Gheorghe Doja a fost învins aici de armatele lui István Báthori, episcopul Timișoarei, și Miklós Csáky, episcopul Cenadului. De aici a ajuns la Timișoara pentru a fi judecat și executat atât de nemilos.
Apoi, istoria mai arată că în 1552, la ocuparea Timișoarei de trupele conduse de Ahmet beg, cuceritorii au distrus în totalitate Cenadul unguresc, conform recensămintelor fiscale din 1555 și 1561. Locul a rămas gol timp de peste un secol. În 1647, când proprietatea episcopului de Cenad a fost inventariată, Apátfalva a apărut tot ca un simplu loc părăginit, fără nimic demn de consemnat.
Cum lucrurile au evoluat în timp, starea de pustiu nu a ținut o veșnicie. Apatfalva și Cenadul apropiat au înflorit din nou. Dar despre renașterea locurilor din lunca Mureșului vom mai depăna povești și în alte episoade.
