În Timișoara merge, cam șchiop, un fel de transport în comun. În propoziția de mai sus e valabilă doar vorba aceea, cu „în comun”. Că de mers nu prea merge mai deloc, iar despre transport nici nu poate fi vorba. E doar o caricatură a ce ar trebui să fie un adevărat transport urban.
La fiecare schimbare de administrație locală se promite că va fi mai bine și mai grozav. De cele mai multe ori se schimbă câte un șef. Uneori chiar cel mai mare șef al companiei de transport (director ori manager după cum se prezintă deși nu manageriază mai nimic). Apariția câte unui nou specialist este ca în vorba din străbuni ce spune că „schimbarea domnilor, bucuria prostimii”. Foarte repede lumea ajunge să-l regrete pe vechiul conducător, când văd rezultatele celui nou venit.
Dar una din cele mai inutile găselnițe ce se spune că ar ajuta populația călătoare este sistemul electronic care se spune că urmărește traficul și anunță în stații minutele de așteptare în frig. Majoritatea stațiilor au un minunat panou cu luminițe ce anunță că „tramvaiul 2 vine în zece minute”. E doar un exemplu, poate oricare dintre traseele de tramvai sau troleibus iar minutele sunt de fapt mult mai multe. Sigur că cele zece minute trec greu când ești grăbit. Apoi trec și alte șapte minute și tramvaiul mult dorit tot nu vine. Cei mai curajoși o iau la pas, bombănind în gând. Sigur că tramvaiul dacă-i va ajunge din urmă nu va opri între stații.
O altă anomalie a panourilor buclucașe este afișarea unor chestiuni abstracte greu de înțeles. De multe ori vedem că „8 min va veni în 14 minute”. Păi ia de înțelege ceva din așa anunț! Poate e o chestiune filozofică despre dilatarea timpului!? Dar cel mai interesant este când pe panoul cu luminițe timpul merge înapoi. Poate că și tramvaiul merge deaîndărătelea? Acolo sus vezi că mai sunt cinci minute. Mare bucurie. Apoi se fac 11 minute. În scurt timp se transformă cifrele și vei fi anunțat că mai sunt „doar” 18 minute.
Cu ceva timp în urmă la sediul regiei de transport (sau companie ori cum s-o mai fi numind firma de transport) un specialist electronist care se ocupa de urmărirea traficului și întreținerea sistemului a fost întrebat de un curios dacă circulă cu tramvaiul. Răspunsul a stârnit zâmbete amare. Tinerelul care afirma că nu sunt probleme cu panourile de afișaj a răspuns candid că „Da! am mers odată cu tramvaiul. Cam cu un an în urmă!”
Pe bulevardul Cetății a pornit de trei sferturi de an un mare șantier de renovare totală a carosabilului și a infrastructurii. Cu acest prilej se vor schimba și liniile de tramvai. Sună promițător. Dar… Autobuzele ce țin locul tramvaiului cu numărul 4 vin cum pot și când au chef. Probabil că sunt și cauze obiective. Dar măcar s-a afișat în stații un grafic riguros ce spune la minut când vine autobuzul. Nu e electronic, ci tipărit pe carton. Dar ce folos? E doar simplu decor. Nimeni nu respectă graficul.
Vine călătorul în stație cu trei minute înainte să prindă cursa de la „și 14 minute” și vede cum autobuzul tocmai a plecat de un minut. Mai așteaptă cu gândul că prinde pe cel de la „ 44 minute”. Ghinion. Acesta vine la 51 de minute! Iată dintr-un foc irosită apoape o oră de așteptare. Dacă mai trebuie să schimbi una sau două mijloace de transport îți vine să-ți cumperi o ricșă după, după cum suduia mai în glumă dar cu îndreptățire un navetist ce muncește la un alt capăt de oraș.