Ovidiu Giulvezan a plecat dintre noi

164

Viața muzicală timișoreană este din, 9 martie 2024, mult, mult mai săracă. A plecat să solfegieze, din partitura eternității, între îngeri, cel care a fost OVIDIU GIULVEZAN. Conferentiar universitar, redactor și cronicar muzical, cântăreț, dirijor, profesor de liceu, prezentator de concerte, învățător. Cel puțin opt în unul.

S-a născut în 21 ianuarie 1940, în Herneacova, județul Timiș, în familia preotului Ștefan și a Persidei Giulvezan. A absolvit Școala Normală din Timișoara, devenind învățător, predând, celor mici, în câteva localități timișene. Însă visul care nu-i dădea pace era muzica. Din păcate, în acei ani ai comunismului, fiilor de preoți le era interzis accesul în anumite instituții de învățâmânt superior, iar muzica nu făcea excepție. Când vremurile s-au mai relaxat și când și „dușmanii de clasă” au avut acces în facultăți umaniste, Ovidiu Giulvezan a plecat să studieze în dulcele târg al Ieșilor, împreună cu alți „dușmani”, fii de preoți: dirijorii Diodor Nicoară și Victor Dumănescu, tenorul Dorin Văidean etc. Dupa absolvirea Conservatorului George Enescu din Iași, Ovidiu Giulvezan devine profesor de liceu la Arad. Este atras în presă, unde scrie cronici muzicale. Talentul pentru condei îl face remarcat la Radio Timișoara, devenind redactor muzical. A considerat însă că destinul său e legat de catedră, astfel că pașii îl duc spre Facultatea de Muzica (IP3) a acelor ani, ca asistent al compozitorului Sava Ilin, la catedra de armonie-contrapunct. Desființarea învățămantului muzical superior în Timișoara, îl obliga pe Ovidiu Giulvezan sa se orienteze spre o poziție mai slab plătită, în Corul „Ion Românu” al Filarmonicii „Banatul”, pe care îl slujește ca interpret, ca solist, ca prezentator de concerte în nenumărate apariții ale corului, ba chiar și, pentru o scurtă perioadă, ca dirijor, suplinindu-l pe colegul său de facultate, dirijorul Diodor Nicoară.
Dupa 1990, alături de foste cadre didactice ale defunctei facultăți de muzică, din anii comunismului, se regăsește în primele rânduri în vederea reînființării unui învățământ muzical superior în Timișoara. Așadar, de la începutul anilor ‘90 și până la pensionare, Ovidiu Giulvezan va fi titularul catedrei de teorie și solfegiu a Facultății de Muzică din cadrul Universității de Vest. Cu gândul la visul său din tinerețe, nerealizat, de a deveni cântăreț de operă, Ovidiu n-a uitat muzica vocală și a colaborat cu diferite ansambluri corale. A fost membru de bază al renumitei Corale Sabin Drăgoi, a colaborat, în calitate de corist și solist cu ansamblul coral profesionist al Domului Romano-Catolic din Timișoara, a fost corist și apoi dirijor al Corului Bisericii „Sf. Ilie” a Parohiei Fabric. Cronicile muzicale scrise de el pot fi regăsite într-o multitudine de publicații din Timișoara și București. A scris cursuri și cărți despre muzică, a redactat culegeri de muzică corală, îmbogățind patrimoniul spiritual al Banatului. A cochetat chiar și cu compoziția. În calitate de interpret, a făcut turnee în Italia, RDG, Franța, Elveția, RFG, Iugoslavia și Norvegia.

Prin plecarea spre stele a lui Ovidiu Giulvezan, Timișoara și Banatul pierd un reprezentant de seamă al vieții muzicale.
Înhumarea va avea loc în Cimitirul din strada Rusu Șirianu, sâmbătă 16 martie, la o oră ce va fi anunțată în zilele următoare.

George Găina

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.