O vară întregă lansată în ziua de marți 13, nu pe 21 iunie, cum ar fi vrut astronomii

102

La deja celebrul loc de întâlnire al celor ce vor să citescă și altceva decât liste cu E-uri, ce a devenit cuibul celor „Două Bufnițe”, a avut loc un eveniment literar de notat.

Scriitorul Adrian Bodnaru a lăsat pentru câteva clipe aerul serios de om ocupat cu tipărirea cărților altora și a fost din nou poetul plin de emoții ce își lansează propria carte. Un nou volum de versuri (cine le mai poate ține șirul?) a fost scos în fața publicului curios. Nu a fost o sală arhiplină cu public de complezanță ce pleacă după câteva minute. Au fost ceva mai puțini dar absolut toți au stat până la final urmărind întâmplarea literară.

Publicistul și dascălul universitar Marcel Tolcea a deschis discuția despre volumul de poezie amintind despre trecutele cărți ale autorului și valoarea evidentă din cel de față. Este cartea de deplină maturitate a autorului, ce parcă iese din umbra marelui său maestru, Șerban Foarță, dar nu se îndepărtează foarte mult de acel filon. Astfel devine un „altfel de Foarță” ce tălmăcește lumea în modul său propriu.

Profesorul și criticul literar Cornel Ungureanu a apreciat volumul „O vară întregă sau mai multe la rând” ca fiind o certă bornă a literaturii contemporane ce continuă la fel de viguros și firesc cele ce s-au scris de generația optzecistă.

-Cum se poate caracteriza, într-un minut, poetul Bodnaru?
-„Într-un minut? E mult un minut! Încerc să fiu pur și simplu poet și atât. Nimic altceva. În sensul în care cred că am depășit etapa în care credeam că poezia era pentru mine o formă de supraviețuire interioară. Ori calitatea asta așa zisă de poet, o calitate exterioară, îmi e puțin stânjenitoare. De ce? Fiindcă a fi poet în ziua de astăzi, chiar și azi în 13( marți), unde lansăm „O vară întregă…”, chiar dacă ea va începe astronomic pe 21, eu nu sunt un superstițios. Îmi plac zilele de 13 la fel de mult ca și celelalte zile, ca toate zilele până la urmă. Așadar, a fi poet în ziua de azi însemnă a fi un nepriceput. Spunem adesea că un fotbalist este un poet, în sensul că viseză pe teren. Că un ceferist e un poet dacă nu știe să schimbe macazul, că un meșter, mai ales meșterii sunt mari poeți, instalatorii, zugravii care te lasă cu casa încurcată și nu mai termină lucrarea. Sau o fac foarte prost întotdeauna. Ori noțiunea asta de poet în acest sens, cât se poate de contemporan și de care ne izbim zilnic, nu e deloc străină și chiar îmi face plăcere să o folosesc. Așadar mă feresc să mă definesc ca poet în mediul exterior. În realitate sunt un poet pentru că sunt obligat prin natura mea. E o natură pe care mi-am cunoscut-o greu dar o cunosc suficient de bine ca să mă complac în ea… Nu am altceva de adăugat… că am depășit minutul”.

– Editorul Bodnaru ce ar spune să primească în față pentru publicare un astfel de volum ca „O vară..”?
„ E foarte greu să spun. Sincer! Pentru că a publica astăzi poezie e la fel de poetic ca a desfunda caloriferul de fontă cu periuța de dinți. Sigur că aș publica poezie. O și fac cu multă plăcere. Așa, ca o letonă care apare la o finală la Roland Garos și dă atât de des cu mingea în tușă de parcă mingea s-ar fi îndrăgostit de amestecul acela de praf, fără să fac aluzie la un fel de vrajă a drogurilor, față de mingea tenis Dunlop sau Babolat. Păi cum să zic? L-aș publica chiar și pe poetul Bodnaru, cum aș publica mulți alți poeți ca și până acuma. Cu toate că pentru un editor este un act cât se poate de… Nu face decât să pună o proptă fragilității sale infinite în fața noianului de apariții, unele mai de succes, altele mai puțin de succes, într-o lume care citește din nefericire tot mai puțin. Sau din fericire, habar nu am. Pentru că a citi este până la urmă un act de grație, nu e pentru toată lumea, în fond. Ne place să fim doar alfabetizați sau alfabetizați funcțional, cum se spune mai nou și atât. Nici nu sunt chiar așa de trist că nu se mai citește… Unii nu-și citesc propriile cărți, mai ales în domeniul științific. A fi editor este cât se poate de apropiat, în cazul meu, cu a fi poet. E un act nobil dar lipsit de semnificație socială”.

-Vorbim cu o tânară poetă, scriitoare, în devenire, ce ne spune câteva vorbe despre un alt poet care e deja consacrat. Ca și cum l-ar cunoaște doar din cărți pe poetul Bodnaru.
Alexandra B.
-Greu! Cred că aș spune despre Adrian Bodnaru că e un poet complet, oricât de clișeic ar putea să sune asta. Mi se pare surprinzător cum poate să jongleze, de la un volum la altul, cu tehnica. Cum poate să facă poezia să pară atât de ușoară și în același timp atât de greu să te apropii de ea. Ce m-a surprins la „O vară întregă sau mai multe la rând” a fost transparența și sensibilitatea cu care te lasă să intri în spațiul lui personal și îți arată o altă parte a poeziei sale.

Pentru altcineva, un terț, ai recomanda acestă carte ca una ușor de citit sau una ce pune probleme?
-Da! Mi se pare o carte mai ușoară decât celelalte. E mai puțin axată pe tehnică și mai mult pe un fel de doză de narațiune.

LĂSAȚI UN MESAJ