O minune care ține patru zile!

278

Între 25 și 28 octombrie, la Timișoara, la Muzeul de Artă, în Sala Barocă, și la Teatrul Național, în Sala Mare, va avea loc a VI-a ediție a Festivalului Internațional de Literatură, FILTM. De cinci ani încoace n-am tot mirat că Festivalul acesta există și ajunge la o nouă ediție. E un paradox, fiindcă echipa FILTM m-a ales pe mine să fiu… președintele evenimentului. Și cum să se mire tocmai șefu că instituția pe care o conduce există? E, uite că, în țara noastră, e loc de astfel de ridicări din sprâncene. Da, nu-mi venea să cred că, de la an la an, reușim să aducem aici scriitori valoroși din Europa (în special din partea Centrală și din cea de Est), din România, din Banat și că mai facem încă un festival, în care iubitorii de literatură vin să îi asculte pe autorii de literatură, să dialogheze cu ei, să le ceară autografe, să se imortalizeze, alături unii de alții, în fotografii. Dar de ce aveam mirări în cascadă? Fiindcă pentru mine un astfel de eveniment e o minunăție și, știți cum e românul: nu-i prea vine să creadă că minunăția se tot repetă și că, mai mult, ia proporții de la o ediție la alta.

Anul acesta nu mă mai mir. De fapt, încă din 2016 nu mă mai mir că va fi și ediția a VI-a, a VII-a, a VIII-a și așa mai departe, întrucât atunci am fost sigur-sigur că Timișoara va câștiga competiția pentru titlul de Capitală Culturală a Europei în 2021. Și nu am ratat niciun prilej să fac public, cu mult înainte de anunțarea rezultatului, convingerea mea și argumentele care mă determinau să… încremenesc în ea. Minunile ne sunt la îndemână. Nu ține decât de noi să le „prindem” și să le perpetuăm. Să le împărtășim cu semenii noștri. Să ne bucurăm laolaltă de ele.

Să ne bucurăm, așadar, de FILTM care, anul acesta, va dura nu trei zile, ci patru, în care va fi un maraton de poezie (cum n-a mai fost până acum), în care va fi un meci de box literar (cum nu s-a mai văzut pe la noi), în care nume importante ale literaturii europene vor sta față în față (deci, alături) cu cititorii.

Maraton de poezie? Păi da, fiindcă poezia este sângele acestei lumi: ne ține pe toți în viață, chiar dacă unii habar nu avem de existența ei! Asta și pentru că nu se vede la toți. La unii, venele și arterele nu îi trădează prezența, căci sunt bine camuflate. La alții, mai anemici, nu se vede din motive subînțelese. Dar există oamenii care nu își ascund poezia. Nici nu au cum, fiindcă ei chiar asta fac: poezie. Zece dintre ei vor urca pe scena Teatrului Național din Timișoara pentru a o împărtăși celor care, ca ei, ca noi, ca voi, cred că poezia e totuna cu viața. Tot pe scena Naționalului va fi o luptă aprigă, într-un ring de box, cu lovituri nemaivăzute și cu lecturi nemaiauzite. Nici nu vreau să mă gândesc ce se va întâmpla acolo, dar abia aștept să înceapă.

Domnișoarelor, doamnelor și domnilor, începând din 25 octombrie, timp de patru seri, de la ora 18, intrarea liberă, e… FILTM 2017!

LĂSAȚI UN MESAJ