În vis femeia îi vorbea despre o întâmplare de care el nu-și mai amintea aproape nimic.

Cadrul era acesta: erau la Marea Neagră, într-un august fierbinte, pe la mijlocul anilor ’80 din secolul trecut, la o pensiune cochetă aflată nu departe de vila unde se odihnea, ca de fiecare dată în luna august, familia prezidențială. Fostul dictator obișnuia să-și petreacă concediul la malul mării, în stațiunea Neptun, motiv pentru care Alexandru și-a amintit imediat amănuntul că în toată acea perioadă aveau interzis să se apropie de perimetrul respectivei proprietăți.

Nimeni din familie, cu atât mai puțin tatăl său, atât de apropiat de oficialii partidului, nu a rostit vreun cuvânt despre vecinii lor în cele zece zile cât a durat sejurul pe litoral. Era de la sine înțeles că în pensiunea în care au fost acceptați cu mari intervenții să locuiască în acea vacanță se aflau microfoane și alte tehnici de interceptare montate de ofițerii din Securitate.

Anamaria i-a reproșat tatălui ei multă vreme faptul că i-a adus în „cușca odioasă” de la marginea mării, în care erau nevoiți să vorbească în șoaptă până și despre lucruri oarecare, cum ar fi cu ce să se îmbrace când ieșeau pe stradă sau unde să mânânce când se făcea seară.

Devenea pe zi ce trece tot mai frumoasă, cu trupul ei longilin și bronzat de la natură, nu doar de la soarele care răsărea la prima oră a dimineții din mijlocul mării. Simțea că, la plajă sau oriunde pe stradă i s-ar fi dat să se afle, o mulțime de ochi de bărbați tineri sau bătrâni ajungeau să o fixeze cu lăcomie și cu dorința limpede de a-i ajunge în preajmă și, apoi, mai departe, de a o poseda cu ardoare.

Primii care au pus ochii pe ea, imediat după ce s-au cazat în vila aflată la nici o sută de metri de fortăreața ce adăpostea familia prezidențială, au fost doi bărbați relativ tineri, care ocupaseră două apartamente de la subsolul clădirii.

La început nici Anamaria și nici Alexandru nu au înțeles ce hram purtau aceștia, însă după nicio zi petrecută acolo au priceput cum stăteau lucrurile cu cei doi bărbați. Tatăl lor, chirurgul, a fost cel care le-a atras atenția din prima seară asupra faptului că bărbații făceau parte din obiectivul de pază al președintelui. Detaliul a fost cu atât mai chinuitor pentru Anamaria, care, la cei șaptesprezece ani ai săi, devenise ținta privirilor insistente și insidioase ale ambilor bărbați din locuință. Norocul ei avea legătură cu faptul că aceștia plecau dimineața devreme și se întorceau, de fiecare dată, seara târziu, astfel încât, în timpul zilei, scăpa de presiunea greu de suportat a uităturilor obsesive, pline de înțeles, ale celor doi îndreptate spre ea.

Ajunsese la un pact tacit cu Alexandru, prin care să le transmită părinților că în timpul zilei vor face plajă departe de ei, undeva pe o întindere pustie de nisip de la marginea stațiunii, tocmai pentru a putea vorbi liber, fără riscul de a fi interceptați de agenții Securității, care împânziseră întreaga așezare.

După două zile de peregrinări pe plajele pustii, pline de stânci și de pietriș, au dat într-un asemenea loc de un cuplu de tineri îndrăgostiți, care căutau, la fel ca ei, intimitatea oferită de acele spații rupte de lume.

Tinerii aceia, trecuți bine de douăzeci de ani, urmau să se căsătorească peste puțină vreme.

— Doamne, țara asta e înțesată de turnători și de oameni ai sistemului de securitate. Pe unde mergi, întâlnești peste tot indivizi dispuși să te tragă de limbă, care te privesc cu ochi răi, ca mai târziu să te pârască cuiva, oricui din instituțiile statului. O țară insuportabilă, cu oameni meschini și care fac pe ei de frică, asta a ajuns minunata noastră patrie socialistă! Aveți grijă de voi, pentru că, indiferent pe unde veți merge și unde veți ajunge, cineva tot o să vă facă, la un moment dat, rău.

Silvian a rămas cu gura căscată când a aflat unde au găsit de cuviință să se cazeze cei doi, împreună cu tatăl și cu mama lor.

— Mă gândesc că tatăl vostru a hotărât să locuiți în vila situată la doi pași de Ceaușescu?

— Păi cine altul? Firește că el, căruia i-a plăcut dintotdeauna să trăiască în lux și mai ales în proximitatea oamenilor puternici. Așa am fost crescuți de la început, cu sentimentul că nimic rău nu ni se va întâmpla dacă ne batem pe burtă cu șefii de la partid și de la Securitate, i-a răspuns, cu naturalețea unui fapt divers, Anamaria.

Mai departe fata a continuat să le spună prietenilor lor de ocazie că în vilă locuiau doi bărbați tineri și destul aspectuoși, care miroseau de la o poștă a securiști.

— Sincer, din acest motiv, eu și cu Alexandru părăsim dis-de-dimineață „cușca” cu pricina, refugiindu-ne pe unde apucăm pe întinsul stațiunii. Nici nu vă puteți închipui cât suntem de fericiți că v-am găsit pe voi doi aici, pe plaja asta ascunsă și atât de intimă cu noi toți.

Astfel, zile în șir, fără ca bătrânii lor să fi avut curajul să-i întrebe pe unde își pierd timpul din zori și până la căderea nopții, Anamaria și Alexandru înotau în apele verzui ale Mării Negre, mâncau la o cherhana aflată nu departe de „paradisul” lor bine ascuns și-și petreceau timpul în tovărășia lui Silvian și a Mariei, iubita acestuia.

„Acelea au fost zilele în care ne-am simțit cei mai liberi oameni de pe Pământ. Un paradox cât Marea Neagră de nesfârșit, să fim atât de liberi pe acele fâșii de plajă, în vreme ce, seara, când pătrundeam în vila unde eram cazați alături de mama și de tata, să simțim toată presiunea dată de ochii vigilenți și pătrunzători, ca niște raze X, ai celor doi ofițeri ai Securității, aflați la câțiva metri de camerele noastre.”