De ce mai există cabinele telefonice în Timişoara? Majoritatea sunt nefuncţionabile, iar cartelele telefonice au dispărut demult din chioşcurile de presă: “Toate s-au distrus aici”!
Asemenea unor stane de piatră inutile, cabinele telefonice stau, răsfirate, prin diverse zone ale oraşului. Pline de murdărie, de praf sau cu graffiti, se zăresc la câte o margine de stradă sau de clădire.
Pe strada Proclamaţiei de la Timişoara se găseşte o cabină pe al cărei fix scrie “Telefon disponibil”. Deasupra sa, sunt aşezate un pahar de cafea şi un cotor de măr, semn că, probabil, acele coşuri de gunoi din apropierea zonei au fost pline şi o ultimă soluţie nu a fost decât telefonul fix. Afişele publicitare lipite pe geamurile cabinei sunt sfâşiate, iar scrisul şi culorile nu se mai recunosc din cauza trecerii anilor şi/sau a vremii ori a lipsei îngrijirii lor.
Amenda pentru scrijelirea cabinelor telefonice este cuprinsă între “500 şi 1000 de lei pentru persoanele fizice şi între 1000 şi 2500 de lei pentru persoanele juridice”, a informat Poliţia Locală.
Mai departe, în zonele Piaţa Victoriei şi Piaţa Libertăţii se găsesc trei telefoane fixe, fără cabine, dintre care unul funcţionabil. Stratul gros de praf e un lucru comun pe care îl au, plus găinaţul de pasăre. În zona Iosefin, un telefon fix e vopsit argintiu peste butoane şi peste ecran, iar două fire sunt scoase din receptor.
“Nu, din acelea (n.r. cartele telefonice) nu mai sunt demult, de ani de zile. Nici cabinele telefonice nu mai funcţionează de ani de zile. Aici, de exemplu, nu am avut niciodată cartele telefonice. Pe vremuri, le cumpăram şi intram într-o cabină de genul, dar asta a fost acum zeci de ani. Toate (n.r. cabinele telefonice) s-au distrus aici”, povestesc două doamne, vânzătoare, respectiv clientă, în faţa unei tonete de presă.
“Cartele telefonice nu mai există aşa ceva de mulţi ani. Toate cabinele sunt defecte. Cartele nu se mai fac demult. Până în 2013 am folosit, după nu au mai fost valabile cartelele”, este părerea unui alt vânzător al unui chioşc de presă.
În altă tonetă de presă, vânzătoarea pufneşte în râs: “Mai există aşa ceva?”. În locul cartelei de telefonie publică, arată un model de cartelă pentru telefoanele mobile, cu minute naţionale şi internaţionale.
Există şi unele cabine telefonice pe domeniu privat, aparţinând unor localuri din Timişoara şi care înseamnă o privelişte artistică pentru clienţi. Cabina telefonică a unui resturant din apropierea zonei centrale este în ton roşu la fel ca locaţia. Deşi fixul nu funţionează, cabina oferă totuşi o imagine plăcută şi veselă, un punct al creaţiei restaurantului respectiv şi asemenătoare celor din Marea Britanie.
Dacă acele cartele telefonice au dispărut demult din chioşcurile de presă, atunci numărul cabinelor încă nu se ştie. Aşa cum nu se ştie nici ce se va întâmpla cu cele care au rămas. Aşa cum Primăria Timişoara nu a oferit încă nici un punct de vedere cu privire la tema propusă, nici reţeaua de telefonie mobilă Telekom (fostul Romtelecom) nu a comentat subiectul propus.
