„Ne legăm, noi și urmașii noștri, să trăim cu românii ca frați”! Un document inedit

143

Acord de pace*

Asupra căruia noi, subsemnații, locuitori maghiari ai localităților Vințu și Vurpăr, în numele nostru și ca reprezentanți ai locuitorilor noștri maghiari, sub jurământul depus de noi la data de 22 octombrie a anului curent, am căzut la învoială în ziua de azi, adică a 23-a zi a lunii octombrie a anului 1848, cu partenerii noștri români, locuitori ai localităților Vințu, Vurpăr, Sibișani, Valea Vinții și Dealu Ferului, și ne-am învoit cu privire la toate bunurile ce le avem în comun, adică pădure, pământ obștesc, pescuit, așadar cu privire la toate drepturile comune, pentru ca locuitorii români ai amintitelor localități Vințu și Vurpăr să ne fie în toate deopotrivă, să nu fie împovărați mai mult decât noi, ci să participăm egal cu ei la plata impozitelor, cu privire la care au fost stabilite următoarele puncte ale împăciuirii:

  1. Începând de azi, să nu fie voie să deținem și să folosim nici un fel de armă, atâta timp cât nu primim poruncă de la Maiestatea Sa, preamilostivul nostru împărat și rege; iar dacă se vor găsi, cu începere de azi, la vreunul dintre noi pușcă, pistol, sabie ori muniție, acela va fi socotit sperjur și nesupus poruncii cezarocrăiești și, pentru nelegiuirea sa, va fi arestat fără întârziere și, sub pază severă, va fi predat comandamentului cetății Alba Carolina – totodată, dacă oricine dintre unguri ar ataca vreun locuitor român, acela, în temeiul jurământului depus, va fi aspru pedepsit – în schimb, din acest acord și legământ decurge ca nici românii să nu le facă ungurilor vreun rău, sub pedeapsa sancțiunii înscrise în legile confirmate de Maiestatea Sa. Și astfel, vor dispărea dintre noi toate conflictele, față de care nici din partea românilor, nici din cea a maghiarilor să nu fie rostite mustrări și să nu se ceară să se dea socoteală.

Pentru o pace statornică, făgăduim, în ce ne privește, uitarea pentru totdeauna a celor ce au fost săvârșite împotriva noastră de români și de cei ce le-au venit din alte locuri în ajutor, după cum vor fi uitate pentru vecie și de urmașii noștri, niciodată nu le vom pomeni și nu-i vom vrăjmăși pentru acestea, ci ne legăm, noi și urmașii noștri, să trăim cu românii ca frați, niciodată nu-i vom clinti din casa în care locuiesc și din avutul pe care-l au, ba, mai mult, vom împărți cu ei frățește suprafețele de pământ ocupate de noi sau de alții din pământurile obștești, și li le vom înapoia celor cărora le-au fost luate, până ce preamilostiva poruncă a Maiestății Sale nu va hotărî în alt fel în această chestiune; iar până atunci, ca să fie pace, nici jelerii nu sunt ținuți să facă munci ori să plătească taxă. Așa încât:

 

Continuarea aici: blog.cosmeanu.ro

LĂSAȚI UN MESAJ