Miracol așteptat timp de 60 de ani! FOTO-VIDEO

150

Bega a redevenit navigabilă de la Timișoara la vale

Vineri, 29 aprilie, Consiliul Județean Timiș, în calitate de partener, a organizat conferința de închidere a proiectului „Repararea infrastructurii de navigație pe Canalul Bega”.
Cu această ocazie, au fost prezentate rezultatele proiectului, fiind organizată și o deplasare, la Nodul hidrotehnic Sânmihaiu Român, pentru inaugurarea obiectivului.

„Mult a durat, bine că s-a terminat” ar putea fi cel mai potrivit motto pentru un moment deosebit întâmplat azi în județul Timiș.

Canalul Bega a funcționat ca o coloană vertebrală a transportului de mărfuri, de cele mai diverse feluri, timp de aproape două secole.
De la Făget la vale, se făcea un plutărit eficient cu cheresteaua atât de necesară edificării noii cetăți a Timișoarei, pe la mijlocul secolului al XVIII-lea. Iar de la Timișoara în jos, până la Becicherecul Mare, se foloseau șlepurile tot mai mari ce duceau grâne, lemne, sare spre marile orașe comerciale ale Europei Centrale. Iar în sus soseau multe mărfuri manufacturate, iar mai apoi industriale din centrele negustorești din aval.
Bega era legată atât prin curs natural dar și printr-un ingenios sistem de canale cu Tisa și cu Dunărea. Prima mare lovitură a acestui sistem deosebit de eficient a venit de la rețeaua tot mai largă de căi ferate.

Acestea ajungeau tot mai în interiorul provinciei Banatului. A doua lovitură a navigației a dat-o destrămarea unității administrativ economice a Banatului, în urma tratatului de pace de la Paris ce a împărțit această parte de lume în seama unor țări diferite.
Iar ultima mare lovitură a fost al doilea război mondial ce a pus România și Jugoslavia în tabere opuse. Așa se face că ultimele nave care au mai circulat pe Bega în mod oficial s-au semnalat în anul 1958.

După 1960 nu a mai navigat nimic pe canalul devenit tot mai mult un curs mâlos de apă urâtă la culoare. Acum, la mai mult de șase decenii, se repară o mare nedreptate. În sfârșit se poate naviga pe Bega.

De la Timișoara până la Otelec, pentru început, nu ar mai trebui să fie nici un fel de obstacole. Doar nave să fie și voință administrativ-politică, dublate de resurse financiare. Că posibilități tehnice sunt din nou.

În prezența a numeroase personalități, la amiază, două nave au plecat din parcul Corneliu Coposu și au ajuns la cel mai modern nod hidrologic și de navigație de la Sânmihaiul Român.

Acolo ecluza veche a fost modernizată și dată în folosință oficial. Și nu doar ecluza. Tot ce ține de gospodărirea apelor din acel loc strălucește de nou. Au fost păstrate și vechile sisteme de manevrare a porților în mod manual pentru aducere aminte.

Cei nostalgici pot vedea cum se manevrau cu mâna uriașele stăvilare care închid sau deschid accesul navelor în ecluză. La mai bine de jumătate de secol după ce circulația pe Bega a fost sistată, se poate relua navigația între România și Serbia. De fapt, pentru moment, pâna la limita cu Serbia.

În maxim doi ani ar trebui să fie terminate și facilitățile pentru a ridica un punct de control vamal și de poliție de frontieră la Otelec. În cadrul acestui proiect au fost efectuate lucrări de reabilitare a ecluzei și stăvilarului de la Sânmihaiul Român și, pe partea sârbă, repararea nodurilor hidrotehnice de la Srpski Itebej și Klek.

Totodată, partenerul sârb a finalizat execuția pistei de biciclete până la graniță, astfel că, în viitor, după deschiderea punctului de trecere a frontierei de pe canalul Bega, traseul cicloturistic va avea peste 70 de km. Circulația se va putea face cu ambarcațiuni de agrement pe cei 114 km ai Canalului Bega de pe teritoriul românesc și cel sârbesc (și mai departe pe sistemul navigabil dunărean).

Pentru ca transportul să se desfășoare în cele mai bune condiții, în perioada următoare vor începe lucrările pentru deschiderea unui punct de trecere a frontierei naval și pietonal pe canal.

Consiliul Județean Timiș a inclus în bugetul anului 2022 fonduri necesare demarării construcției și se estimează că la sfârșitul anului 2023 punctul va fi operațional.
Evenimentului de deschidere a navigației a debutat cu o parte introductivă în sala multifuncțională a Consiliului Județean Timiș unde au fost punctate cele mai importante elemente legate de această importantă investiție.

Au luat cuvântul reprezentanții majorității instituțiilor implicate în derularea proiectului de la noi din județ, de la nivel central dar și din Serbia vecină. Pentru prima dată au trecut două vaporetto prin ecluză după ce a fost tăiată simbolic o panglică inaugurală și au fost „sfințite” investițiile cu două sticle de șampanie sparte ca la botezul unei nave.

Au participat: președintele CJ Timiș, Alin Nica, directorul general al Administrației Naționale „Apele Române”, Gabriel Francisc Știka, directorul executiv al Biroului Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Timişoara, Anca Lolescu, precum și primarii comunelor Uivar și Otelec, Bogdan Gheorghe Săvulescu și Simona Silvia Fechete.

De asemenea au mai fost de față reprezentanți ai partenerilor din proiect și ai instituțiilor locale timișene, precum și partenerii sârbi.

Proiectul, cu o valoare de peste 13 milioane de euro, este cofinanțat de Uniunea Europeană prin: Programul INTERREG IPA CBC de Cooperare Transfrontalieră România-Serbia, Axa prioritară 3
– Mobilitate sustenabilă și accesibilitate, Măsura 3.1
– Mobilitate și infrastructură și servicii pentru transport. Vechiul nod de navigație reabilitat este unul din dorințele împlinite ale lucrătorilor de la Apele Române.

Alin Nica, președintele CJT a explicat câteva probleme legate de o posibilă navigație peste frontieră.
– Domnule președinte felicitări pentru această nouă lucrare. Dar asta nu este întreaga lucrare. Să nu uităm că este practic o bucată dintr-un întreg. Când va urca turistul pe vapor la Timișoara și va ajunge măcar până la Zrenjanin?
– Efectiv, lucrările pe teren sun realizate. Acum singura opreliște este punctul de trecerea frontierei. Avem deja semnat un memorandum cu partea sârbă. Construirea punctului de trecerea frontierei nu face parte din proiectul de față. Consiliul Județean a alocat deja banii în bugetul de anul acesta pentru execuția a ceea ce ține de parte românească a punctului de trecerea frontierei. Partea sârbă trebuie să facă în oglindă aceuași chestiune. Construcția pe care noi o vom finanța din bugetul CJT se ridică la aproape 600 000 euro. Deci o contribuție importantă. Sperăm să fie gata această construcție până la finele anului viitor. Sperăm ca și cei de pe partea sârbă să se miște la fel de rapid și să avem operațională întreaga investiție până la finalul anului 2023. Cu atât mai mult cu cât ne dorim ca pe parcursul anului în care Timișoara va deține titlul de Capitală Europeană a Culturii să dăm turiștilor și această facilitate de transport pe malul Begăi. Și să unim, practic, Timișoara și Novi-Sad, cele două Capitale Culturale ale Europei din cele două state și pe calea apei.
– Deci ce să înțeleagă oamenii din acest moment festiv?
– Poate fi folosită infrastructura de navigație. Dar, doar până la graniță. Atât pe partea românească cât și pe cea sârbească toate investițiile au fost finalizate cu succes, ceea ce ține de acest proiect de redarea a calității de navigabilitate a canalului Bega…
…Noi dorim să accesăm noi proiecte pentru a da și alte valențe acestei investiții proaspăt realizate. Dorim să realiză un traseu între Timișoara și Zrenjanin pe calea apei. Pentru asta putem achiziționa noi mijloace de transport naval dar vom merge chiar mai departe ca să găsim o formă de introducere a acestui canal Bega într-un circuit transeuropean. Poate să facem anumite curse până pe Dunăre sau Viena și alte capitale europene. Să legăm Timișoara de aceste mari orașe.
…Putem să navigăm dar încă nu avem ambarcațiunile necesare. Deci trebuie să mai facem și alte achiziții. Acum avem baza. Pe această bază trebuie să construim.

Unul din cei mai implicați arizani ai acestei frumoase lucrări este, fără îndoială, veteranul Titu Bojin. Dânsul are o privire de ansamblu al importanței canalului Bega din dubla perspectivă, ca unul ce a condus atât Direcția Apelor Române Banat timp de mulți ani dar și ca politician ce a fost și la conducerea Consiliului Județean.

Titu Bojin, fost director al Apelor își vede visul finalizat. Dar mai are multe altele!
– Sunteți omul care s-a lupta cel mai mult pentru acest proiect. Cum a fost?
– Nu a fost deloc ușor. Dar când se termină cu bine uiți tot ce a fost anterior. Sau ceea ce a depins la un anumit moment de un fir de ață. Am mai spus că am avut oameni, prieteni care m-au ajutat ca să putem promova acest proiect. Nu vreau să supăr pe cineva dar… nu a fost chiar așa de dorit de toată lumea. Să se realizeze navigația în Banat, considerându-se, așa cum suntem de multe ori considerați, prea mândri, prea îngâmfați. În aceste condiții S-a reușit până la urmă să se facă această lucrare extraordinară. Este cel mai frumos obiectiv. Fără să pum mai jos o construcție sau alta de pe o stradă sau o anumită investiție din orice domeniu.

Acest nod hidrotehnic dă posibilitatea să tuturor, indiferent de domeniul în care activează, să beneficieze de el. Este un lucru extraordinar pentru tot ce înseamnă județul Timiș. Pentru cei ce vizitează județul este cel mai important, cel mai frumos și, să zicem, cel mai dorit proiect pe care și l-a dorit județul și populația județului. Să sperăm că se va încheia în acest an sau cel ami târziu la anul viitor punctul de trecerea frontierei care a fost cuiul lui Pepelea în ultimele discuții. Cu ajutorul Guvernului României (atunci era acolo domnul Sorin Grindeau), cu ajutorul prietenilor am ajuns până la președintele Serbiei care a aprobat să se realizeze punctele de trecere a frontierei. Acestea înseamnă niște costuri cu personalul angajat la vamă și la poliția de frontieră. Au fost discuții… Dar e bine când se termină cu bine.

Mă bucur pentru apele Banatului, care are un colectiv de specialiști extraordinari cu care am reușit să facem acest punct. Și mai ales să păstrăm monumentul istoric cu tot ce înseamnă mecanisme. Inclusiv manevrele manuale (au fost păstrate) pentru a putea demonstra ce a însemnat acest punct de navigație. Acum, cu noile automatizări, sunt posibilități de deschidere mult mai ușoară fără efort uman a porților penytru a putea traversa. Sperăm să putem face în acest an și automatizarea și la ecluza de la Sânmartinu Maghiar ca să nu se mai manevreze manual. În aceste condiții nu avem decât să ajungem mai ușor în canalul Dunăre-Tisa-Dunăre și de acolo mai departe pe Dunăre unde vrem să circulăm. Este un vis și un obiectiv pe care mi l-am propus de când am venit la Ape. Palatul Apelor, care a fost și el unul dintre vise s-a realizat deasemenea.

Sigur că ar mai fi unul. Visez ca la un moment Porțile de Fier să revină la Banat (cum este firesc). O declar chiar dacă este o problemă personală. Adică să vină la Timiș, Caraș-Severin. Hidroelectrica (porțile de Fier) care aparțineu cândva de Banat, să fie din nou la zona noastră ca să putem considera că avem un obiectiv economic extraordinar. Cu atât mai mult cu cât în această perioadă tulbure care bântuie Europa în zona economico-energetică-financiară pe care o traversăm.

Eu mulțumesc tuturor. Și la constructori și la proiectanți, Consiliului Județean și celor de la nivel național că au sprijinit acest proiect cu care trebuie să ne mândrim.

Mulțumim domnului consilier Adrian Lupuț de la CJ Timiș pentru datele oferite și pentru o parte din frumoasele imagini primite și propuse publicului larg.

https://www.facebook.com/banatulazi.ro/videos/1043481756239659

 

LĂSAȚI UN MESAJ