Managerul Spitalului de Boli Infecţioase şi Pneumoftiziologie Victor Babeş din Timişoara, dr. Cristian Oancea, a explicat pentru News.ro întreg parcursul tânărului de 34 de ani cu COVID-19, care a stat internat pe secţia de ATI a unităţii sanitare aproape o lună şi care, după ce s-a simţit mai bine, a cerut pe semnătură să părăsească spitalul, deşi medicii i-au explicat riscurile la care se expune dacă face acest lucru.
Bărbatul a părăsit luni seară spitalul şi le-a spus medicilor că va rămâne în Timişoara, pentru a fi aproape de spital. În loc să facă însă acest lucru, pacientul a plecat cu rudele lui la 60 de kilometri de oraş, pe drum i s-a făcut rău şi în cele din urmă a murit. Medicul Cristian Oancea spune că cel mai probabil bărbatul a făcut stop cardiorespirator survenit unei embolii pulmonare.
“Este un caz trist pentru noi toţi, gândiţi-vă că acest tânăr de 34 de ani, am tras de el să-l convingem să se interneze, avea plămânii distruşi 80%, am tras de dânsul să-l convingem că oxigenul aduce beneficii în starea în care era dânsul, colegii din terapie intensivă au lucrat necontenit aproape o lună de zile până când acest pacient a ieşit pe picioarele lui din terapie intensivă deşi a stat şi intubat, voia să se vaccineze, începea să creadă în beneficiile vaccinării , vedeţi ce s-a întâmplat la el comparativ cu prietenul lui care era vaccinat şi care avea o formă foarte uşoară de boală, dar, probabil că, văzând că este pe picioare, simţindu-se din nou tânăr, a crezut că a trecut dintr-o dată boala care a dat peste el.
Colegii de la Boli infecţioase şi de la terapie au încercat să-i explice că mai trebuie să rămână pentru anumite ajustări terapeutice şi să înceapă recuperarea respiratorie şi osteo-musculară, mai ales musculară, pentru că practic tonicitatea a fost scăzută cât timp el a fost intubat, numai că, nesocotind sfatul medicilor, el a zis că se duce într-un spaţiu locativ în Timişoara”, a explicat pentru News.ro Dr. Cristian Oancea.
S-a simțit rău, încă de pe drum
“Din nefericire nu a urmat nici acest lucru, s-a dus undeva la vreo 60 de kilometri de Timişoara şi probabil că mersul pe şoselele care nu sunt ideale la noi în ţară, mersul îndelungat, o oră jumătate sau două sau cât o fi mers, el s-a simţit rău pe drum, probabil că a făcut o embolie pulmonară, nu s-a întors, a continuat drumul şi când a ajuns la destinaţie, acolo a făcut un stop cardio-respirator.
Ambulanţa, când a ajuns, a încercat manevre de resuscitare, dar, din nefericire, nu s-a putut face nimic.
O decizie greşită, ignorând sfatul medicului, un caz care putea să aibă ani de viaţă în faţă, s-a sfârşit brusc şi subit, nerespectând sfaturile medicale”, a spus Dr. Oancea.
O lună de muncă asiduă pentru colectivul medical în ATI, în speranţa că viaţa tânărului infectat cu Covid 19 ar fi putut fi salvată. O lună de îngrijire în ATI a unui pacient cu Covid, câteva zeci de mii de euro, şi personal medical asigurat non stop
“Gândiţi-vă, toată lumea se referă la paturi de ATI! Dar nu patul de ATI contează, contează colectivul care deserveşte acel pat, contează oamenii care efectiv sunt non stop lângă capul acestor pacienţi, pentru că terapia intensivă este non stop lângă ei, asistenţi, medici, infirmieri, kinetoterapeuţi care se luptă să le salveze viaţa, înseamnă o echipă formată din 20, 25 de oameni care efectiv se luptă cu fiecare viaţă, cu fiecare suflet, să-l salveze.
“Câteodată câştigă viaţa, câteodată câştigă moartea. În acest caz Dumezeu a făcut o minune”
”Câteodată câştigă viaţa, câteodată câştigă moartea. Acest caz în care Dumnezeu a făcut o minune, gândiţi-vă, 80% plămânii distruşi, a plecat pe picioare, aproape, din terapie intensivă, au luat-o pas cu pas, pacientul a fost intubat, am reuşit să-l dezintubăm după mai multe eforturi succesive, l-am pus pe picioare, a început kinetoterapia osteo – musculară şi respiratorie, a mers bine, trebuia continuat prima dată cu nişte ajustări terapeutice pe clinica noastră de boli infecţioase, după aceea o perioadă de recuperare, de reabilitare, la domiciliu sau în alt spital specializat în acest lucru, încă cel puţin vreo două luni de zile”, afirmă medicul.
Interviul integral poate fi citit aici.