Direct spus: Samoilă Mârza a fost fotograful Marii Uniri. „Fotograful” — căci a fost realmente singurul. În 1945, de altfel, Muzeul Unirii de la Alba-Iulia i-a certificat în mod oficial lui S. Mârza această calitate — de a fi fost unicul autor de clișee fotografice în ziua în care s-a consumat marele moment național de la 1 decembrie 1918. Cu alte cuvinte — de a fi fost singurul om care ne-a lasat moștenire imagini autentice de la Alba Iulia, din ziua Marii Uniri. Ceea ce înseamnă că, dacă nici el nu ar fi fost prezent la Alba Iulia (așa cum s-a întâmplat cu omul desemnat să fie fotograful oficial al Marii Uniri — Karoly/Karl Bach, cel care a refuzat să participe la acest eveniment), nu am fi avut nici măcar o singură imagine din ziua care consfințește unul din momentele foarte importante ale istoriei noastre moderne.
Foarte pe scurt: există cinci fotografii făcute de S. Mârza, despre care se știe sigur că sunt de la 1 decembrie 1918, din Alba Iulia. Și anume: trei cu mulțimea adunată să celebreze marele moment și două, de prim-plan, cu dr. Aurel Vlad citind Proclamația de la Alba Iulia și, respectiv, cu Iuliu Hossu citind din același document. Toate cele cinci poze reproduc momente consumate în aer liber — ceea ce înseamnă că nu există nici măcar o fotografie de la Casina ofițerilor (Sala Unirii), acolo unde se aflau delegații care veniseră din întreaga Transilvanie. Mai există, din aceeași zi, încă o fotografie a lui S. Mârza, certificată ca atare, dar ea nu este, în mod direct, de la manifestările dedicate Marii Uniri — e vorba despre poza de la priveghiul lui Ion Arion, soldat român ucis (fie de germani, fie de maghiari) și înmormîntat la Alba Iulia, chiar în 1 decembrie 1918. Referințe ale istoricilor care s-au ocupat de cazul S. Mârza mai menționează faptul că fotograful Marii Uniri ar fi realizat, de fapt, la Alba Iulia, în legătură directă cu momentele Proclamației, șase sau șapte clișee.
Povestea acestora, mai ales a celor cinci omologate, povestea vieții lui S. Mârza (spusă de unul dintre nepoții acestuia, istoricul Radu Mârza), narațiunea despre contextul istoric în care au fost făcute fotografiile și albumele ulterioare care le-au avut în centru, dar mai ales o impresionantă arhivă foto — de diverse dimensiuni, cu tăieturi și zoom-uri incitante — sunt incluse într-un album publicat, foarte inspirat, de editura Monitorului Oficial la începutul acesui an. Cartea, realizată în parteneriat cu Arhivele Naționale, se numește Albumul Marii Uniri, are text în română și în engleză, și merită toată atenția și prețuirea. E un exemplu de bune practici editoriale și o pildă de bun-simț și de bun-gust într-un an care, este adevărat, marchează Centenarul Marii Uniri, dar o face, la nivel oficial, de regulă mediocru.
Cristian Pătrășconiu