Pentru cei ce au calendarul religios decalat cu două săptămâni conform scotelilor celui iulian azi se prăznuiește „Schimbarea la Față”.
Este marcarea momentului de acum două milenii când Iisus a devenit luminos pentru cei ce l-au văzut.
Acest miracol este unic față de celelalte care apar în Evanghelii în sensul că efectul miracolului se produce asupra lui Iisus. Se consideră schimbarea la față cel mai mare miracol ce completează botezul și arată perfecțiunea vieții în Rai.
Pentru lumea scriitoricească de limbă sîrbă din toată lumea este un prilej în plus de a a sărbători. La această dată, deja de decenii, se decernează în mod festiv la mănăstirea Baziaș un premiu menit să omagieze cea mai importantă creație literară sau figură culturală a literelor sîrbești. Este vorba de „Marea Diplomă a Schimbării la Față” ce an de an este recunoașterea câte unui literat ce a dat măsura scrierilor sale.
Manifestările au început la Timișoara la sediul Consulatului General al Republicii Serbia din Timişoara unde Excelenţa Sa Vladan Tadić, consulul general al Serbiei la Timişoara a deschis discuțiile despre literatura și diaspora sîrbă. Din parte autorităților de la Belgrad a sosit și doamna Nikolina Milatović-Popović, reprezentanta Direcţiei pentru diaspora şi sârbii din Regiune din cadrul Ministerului de Externe al Republicii Serbia. Dânsa a subliniat importanță întâlnirii scriitorilor sărbi din diasporă la Baziaș pentru păstrarea limbii şi identităţii naţionale a etnicilor sârbi, şi reprezintă „lumina cuvântului sârbesc în România”. Anu acesta au sosit oaspeți din Germania, Slovenia, Bosnia, Serbia.
Anul acesta a venit rândul poetului Stevan Tontić din Novi Sad să fie onorat cu această diplomă. În ciuda unui traseu personal plin de încercări cumplite din care nu au lipsit războiul interetnic de la începutul anilor 90 apoi exilul autoasumat în occident, întoarcerea la nimicul rămas din propria locuință devastată iar mai apoi din nou plecarea la Novi Sad a rămas fidel condiției umane și a înțelegeri între etnii și multiculturalitate. Chiar dacă aceasta i-a fost negată în orașul natal Sarajevo.
Personalitatea culturală a poetului a fost atent creionată de Slavomir Gvozdenovici ca vechi prieten al literatului sîrb.
Tontić nu este străin nici de literatura română unde a avut strânse legături cu Nichita Stănescu, Marin Sorescu ori cu Anghel Dumbrăveanu.
Sărbătoarea a fost prezentată atât prin latura teologică dar și ca eveniment literar de Sfinția Sa Lukijan episcopul sârb al Budapestei și administrator al Eparhiei de Timișoara ca fost laureat pe anul trecut 2018 al aceleiași Mari Diplome.
Unul din operele forte ale lui poetului „Jurnal de Sarajevo” a apărut în ediţie bilingvă, sârbă şi română. „Cred că acest premiu nu e numai pentru reuşita artistică a operei mele poetice, ci şi pentru spiritualitatea care se regăseşte în ea. În cele mai grele situaţii, fără speranţă, în timpul războiului din Sarajevo, când mă aşteptam să fiu ucis de oricine, era o răsuflare a speranţei şi luminii lui Hristos, că voi rămâne în viaţă dacă-mi păstrez chipul curat, omenesc. Pentru mine arta a fost apariţia lui Hristos în sufletul meu”, a explicat Stevan Tontić
Tot cu acest prilej a fost prezentat și volumul antologic „În aceeaşi oglindă” apărut la editura Brumar, o lucrare comună al filialei timişorene a Uniunii Scriitorilor din România şi al Societăţii „Matica Srpska de la Novi Sad, la care au scris dimpreună câte zece poeţi din cele două oraşe care, în curând, vor fi capitale culturale europene.
Consilierii editoriali ai volumului, Dragan Stanić şi Robert Șerban au scos în evidență colaborarea dintre scriitorii celor două orașe, ce pot uni oameni și culturi.
„Este o carte despre pace, prietenie şi dragoste, o faptă culturală importantă” consideră poetul Robert Şerban ce se consideră (pe sine dar și pe ceilalți poeți deopotrivă) seismografe ale unui oraș.