Locuitorii din Timiş acuză compania Smithfield că le “otrăveşte” viaţa de zi cu zi, din cauza dejecţiilor animaliere folosite la fertilizarea solului

1639

Locuitorii satelor timişene unde compania Smithfield deţine ferme de creştere a suinelor au tot reclamat, în ultimii ani, poluarea solului cu dejecţiile animalelor, folosite ca fertilizant organic, dar şi disconfortul olfactiv provocat în mediul rural de această mega industrie a cărnii. Oamenii sunt nemulţumiţi că mirosul de cocină persistă, în ciuda angajamentelor luate de reprezentanţii companiei, care au promis crearea de perdele vegetale, plantaţii de copaci, care să filtreze aerul. Crescătoria americană de porci – preluata, în 2013, de Shuanghui International Holdings Ltd., cel mai mare producător chinez de carne de porc, cu suma de 7,1 miliarde de dolari – a investit în fostul Comtim sume fabuloase, însă, în ciuda acestui efort financiar, continuă să fie monitorizată de Garda Naţională de Mediu pentru că există riscul de a pune în pericol pământul şi apele localnicilor.

Cel mai grav incident în care a fost implicată compania Smithfield s-a petrecut în urmă cu nouă ani, când la fermele din Cenei şi Igriş a izbucnit o epidemie de pestă porcină, care a dus la incinerarea a peste 50.000 de animale. De atunci, o parte a problemelor s-au rezolvat, însă, cel puţin la Cenei, a rămas practica împrăştierii pe câmp a dejecţiilor de animale, în baza aprobărilor primite de la autorităţile de mediu şi ca urmare a unor contracte încheiate cu proprietarii terenurilor agricole. Practic, dejecţiile sunt încorporate în sol ca îngrăşământ natural, lucru recunoscut şi de reprezentanţii companiei.

“În ciuda disconfortului olfactiv temporar, fertilizarea organică este o practică recunoscută și recomandată la nivelul Uniunii Europene. Pentru reducerea mirosurilor tehnologice temporare și asigurarea unei optime calități a mediului, în zona Cenei, compania noastră a întreprins demersuri privind plantarea și întreținerea perdelelor vegetale în proximitatea fermei”, se precizeaza într-un comunicat remis presei, unde se avansează suma de 230.000 de euro care ar fi investită anual în programele de monitorizare a calităţii factorilor de mediu şi a aplicării de îngrăsăminte organice pentru zona Cenei. În ciuda acestor investiţii, problema poluării persistă, după cum reclamă locuitorii din Cenei, Gătaia, Birda, Nițchidorf, Mașloc, Pădureni, Jebel, Voiteg, Parța sau Dudeștii Vechi.

comtim-1

„Dacă bate vântul de acolo aduce mirosul aici. Dacă bate vântul de aici încolo duce mirosul acolo. Când bate vântul încoa miroase tare. Trebuie să închizi tot. Nu poţi să laşi haine afară că put. În fiecare seară şi dimineaţă se simte, mai ales în zona asta. Eu stau mai încolo şi nu se simte aşa de tare, dar aici se simte. Dacă ei, şefii, patronul este în legătură cu primarul, noi degeaba vorbim”, spun ţăranii din Cenei, în timp ce viceprimarul Claudiu Baia spune că mirosul persistă şi pentru că nu s-a realizat împădurirea promisă. “Oamenii sunt nemulţumiţi pentru că mirosul persistă. Problema este că nu s-a făcut împădurirea pe care trebuia să o facă Smithfield, pentru că şi-au luat angajamentul să planteze. Au plantat la început, dar ulterior se pare că tot ce au plantat s-a uscat. Am mai discutat cu ei şi era vorba la un moment dat să vină cu o altă procedură ca să nu se mai răspândească mirosul, dar când fac deversarea mirosul rezistă”.

Mai mult, un fost șef de fermă de la ”Smithfield” spune că a plecat de acolo din cauza condițiilor inumane de lucru, dar şi a dependenţei de mirosul din fermă. ”Am plecat de cinci ani și încă mai am și acum senzații de vomă. Ajunsesem dependent de mirosul de amoniac de la fermă, pe care un om normal nu l-ar suporta. Timp de șase luni după ce am plecat, trebuia să merg săptămânal la fermă, ca să inhalez mirosul. Eram dependent de amoniac ca și de tutun. Prietenii ziceau că sunt nebun, că mă duc să miros prostii, dar dacă nu făceam asta, tușeam și mă simțeam foarte rău”, a fost mărturisirea halucinantă a acestuia.

Îngrăşământul organic provenit de la ferme, injectat în sol

Paradoxal, reprezentanţii Smithfield nu numai că nu neagă faptul că sursa poluării olfactive, a pânzei freatice sau a terenurilor pot fi dejecţiile animaliere împrăştiate pe câmp, dar mai şi susţin că aceasta este o metodă europeană de fertilizare a solului.

“Îngrăşământul organic provenit de la Smithfield Ferme este aplicat prin tehnici moderne de injectare şi scarificare, în baza analizelor agrochimice şi a planurilor de fertilizare care determină pentru fiecare parcelă de teren în parte cantitatea optimă de îngrăşământ necesară culturii respective. Aceste planuri şi analize sunt autorizate şi emise de către autorităţile cu atribuţii în domeniu (Oficiul pentru Studii Pedologice şi Agrochimice, agreate cu Direcţia Apelor Banat şi respectă prevederile Codului de Bune Practici Agricole). Utilizarea acestui tip de îngrăşământ organic înlocuieşte cu succes îngrăşămintele chimice, fiind folosit în prezent cu succes de cultivatorii de cereale din întreaga Europă. Compania noastră deţine echipamente şi tehnologii de ultimă generaţie destinate creşterii animalelor şi a investit în capacităţi de stocare a fertilizanţilor organici proveniţi de la fermele sale de suine care să asigure protecţia factorilor de mediu. De asemenea, pentru reducerea mirosurilor tehnologice temporare, specifice activităţii de creştere suine şi asigurarea unei optime calităţi a mediului, în zona Cenei, compania noastră a întreprins demersuri privind plantarea perdelelor vegetale în proximitatea fermei şi a luat măsuri complementare de tratare a dejecţiilor conform practicilor din domeniu”, au menţionat reprezentanţii Smithfield într-un set de răspunsuri la întrebările  ziarului Adevărul.

dorin_tarau_seful_ospa_timisoara

Pe de altă parte, prof. univ. dr. Dorin Ţărău, directorul Oficiului de Studii Pedologice şi Agrochimice (OSPA) Timişoara, cel mai mare specialist în ştiinţa solurilor agricole sau non-agricole din Timiş, spune că există o poluare cu nitraţi a apelor de suprafaţă şi adâncime medie. “În Timiş există o poluare istorică cu nitraţi a apelor de suprafaţă şi de adâncime medie, pericolul e în toată câmpia joasă. Poluarea a provenit şi de la marile complexe zootehnice – fostul Comtim – care nu aveau sisteme moderne de protecţie a mediului, aşa cum are Smithfield acum, dar şi de la vechile ferme de creştere a păsărilor. Riscul provine şi de la lipsa canalizărilor în mediul rural, în cazul inundaţiilor are loc poluarea apelor de suprafaţă, dar şi a pânzei freatice. Numai la o adâncime de peste 150 metri apa nu mai este poluată, e pură. În Timiş, avem la Peciu Nou o platformă de cercetare construită în colaborare cu Institutul Naţional de Cercetări Pedologie, privind compostarea tuturor deşeurilor. În zona Sânandrei situaţia e problematică. Aici s-au făcut experienţe zeci de ani, din 1970, prin aplicarea îngrăşămintelor cu azot şi fosfor cu doze de până la 200 kg de azot la ha şi până la 150 kg de fosfor pe ha. Acum au influenţă asupra producţiei de grâu, orz, porumb, floarea soarelui, soia, dar şi asupra calităţilor solului”, atrage atenţia specialistul.

În încercarea de a stabili dacă, în Timiş, este vorba despre o poluare mascată, iar autorităţile de mediu sunt înşelate de către marii poluatori, în toamna anului trecut, deputatul Catalin Tiuch a dus în Parlament subiectul celor trei mari poluatori din zona de vest a ţării, Continental, Azur şi Smithfield. „Mulţi cetăţeni mi-au atras atenţia asupra poluării. În Timişoara, dar şi în comunele periurbane, Garda de Mediu a efectuat mai multe controale, rapoartele arătând că valorile emisiilor nu depăşesc limitele impuse. Pe de altă parte, mirosurile insuportabile se accentuează îndeosebi pe timpul nopţii, creîndu-se impresia că noaptea nu se folosesc filtrele de reducere a poluării. De aceea, în vederea eliminării oricăror suspiciuni, am solicitat ministrului mediului şi ministrului finanţelor corelarea datelor deţinute de ANAF privind producţiile declarate şi plata taxelor aferente, cu cele deţinute de Garda de Mediu privind cantitatea de materiale folosite pentru încadrarea emisiilor în limite normale. Cred că, dacă aceste conexiuni vor putea fi făcute, o astfel de procedură ar trebui să aibă caracter permanent”, a declarat la vremea respectivă deputatul PSD Cătălin Tiuch.

Investiţiile Smithfield în România, peste 600 milioane de dolari

Compania Smithfield, lider in industria de creştere a porcinelor şi a producerii cărnii de porc, gestionează 46 de ferme situate în judeţele Timiş şi Arad, în localităţile Biled, Birda, Bacova, Bulgăruş, Boldur, Ciacova, Cenei, Dudeşti Vechi, Iecea, Igriş, Jimbolia, Periam, Maşloc, Mureş, Niţchidorf, Sânpetru Mare, Stamora Germană, Voiteni, Gătaia, Sannicolau Mare, Parta, Tormac, Apateu, Beliu, Cermei, Gurba, Mocrea, Mişca, Sintea, Satu Nou şi Voivodeni. Smithfield România are 2.000 de angajaţi şi produce în prezent aproximativ 30% din carcasele clasificate din Romania. Grupul american este prezent în România din anul 2004, când a achiziţionat fostul combinat Comtim, din Timişoara, şi compania Agrotorvis. La Comtim, cel mai mare combinat de prelucrare a cărnii de porc din sud-estul Europei, lucrau, în 1989, 15.000 de oameni. Societatea Comtim a intrat în faliment în 1999. Smithfield a devenit cel mai important producător de porcine şi de carne de porc din România, în urma investiţiilor de peste 600 milioane dolari SUA realizate până în prezent, 500 milioane dolari investiţi în divizia de ferme şi peste 100 milioane dolari în divizia de procesare. În cadrul acesteia activează companiile Smithfield Ferme, Smithfield Prod şi Agroalim Distribution. În total, Smithfield produce peste 1 milion de porci comerciali pe an. Pe lângă unităţile de creştere porcina şi fabricile de nutreţuri combinate, Smithfield deţine la nivel local un abator propriu localizat în incinta fostului Comtim, unul dintre cele mai mari şi moderne abatoare din Europa, care a suferit un complex proces de modernizare în urma investiţiilor Smithfield, care produce în prezent aproape o treime din carcasele clasificate în Romania. Acesta are o capacitate de abatorizare de 600 de capete pe oră, procesând în prezent, în totalitate, întregul efectiv de animale provenit din fermele Smithfield. Compania mai deţine două fabrici de nutreţuri combinate cu o capacitate totală de stocare de până la 110.000 de tone de cereale şi o producţia totală de 7.000 tone de furaj pe săptămână. Productia agricola proprie a Smithfield Ferme este o activitate adiacenta obiectului de activitate principal al companiei: creşterea suinelor. Pentru a asigura necesarul de hrană al efectivului de animale, compania Smithfield a devenit cel mai mare cumpărător de cereale de pe piaţa regională, cu un consum anual mediu ce depăşeste 250.000 tone cereale, achiziţionate cu preponderenţă de pe piaţa locală. Vânzările diviziei Smithfield în România se apropie de 315 milioane de euro.

comtim-2

LĂSAȚI UN MESAJ