Linia ferată de la aeroport până în oraș este necesitate stringentă, nu un moft

1054

Aeroportul Timișoara face o legătură directă între orașul nostru și o mulțime de alte orașe din țară și de pe continent. Dar călcâiul sensibil nu este transportul pe calea aerului, ci cel terestru. Ce face un călător ajuns pe aeroport? Își ia valiza și începe calvarul de a ajunge cumva în centru. Greu și pentru un localnic darămite pentru un străin. Trebuie să apelezi la un taxi ce vine sau nu după cum bate vântul. Există o linie de autobuz ce circula după un orar greu de ghicit. E veșnic plin la ora venirii avioanelor sau pleacă după un orar greu de ghicit. Nu există o corelare reală între cursele de avion și cele de autobuz. Iată că apare din nou pusă pe tapet o foarte veche propunere ce nimeni nu a analizat-o serios până acum. În numele echipei USR Timișoara, Alexandru Cadar, președinte filiala Timișoara – Uniunea Salvaţi România reia oportunitatea legării aeroportului de oraș cu o linie ferată. Care de fapt există și ar trebui completată cu scurte tronsoane de unire.

În condițiile unui număr de pasageri și volum de mărfuri tot mai mare în ultimii ani, drumul de legătură dintre aeroport și oraș este insuficient pentru traficul actual și, conform previziunilor, se va arăta încă și mai încărcat în anii următori.

,,Timișoara urmează să dețină titlul de Capitală Culturală Europeană în 2021, așadar propunerea noastră este în ton cu soluțiile existente în marile orașe europene. Cum două linii feroviare trec în zona aeroportului, costurile acestui proiect sunt absolut rezonabile, iar soluțiile tehnice fezabile. În plus, am putea fi primul oraș legat de aeroport pe calea ferată.
Începând cu anul 2014, traficul de călători pe Aeroportul Internațional „Traian Vuia” Timişoara (AIT), cât şi traficul de marfă, au crescut considerabil. Datele publice disponibile pe site-ul aeroportului Timișoara, http://aerotim.ro/evolutie-trafic/, evidențiază o creștere a traficului cu mai mult de 100% pentru intervalul 2014-2017, acesta ajungând de la o valoare de aproximativ 740,000 de călători în 2014, la o estimare de peste 1,7 milioane pentru anul 2017:
Pentru anul 2018, prognoza estimează că pragul de 2 milioane de pasageri va fi depăşit. Pe lângă această creştere a numărului de pasageri, traficul de marfă şi-a dublat, de asemenea, valoarea în perioada 2014-2016, de la aproximativ 2 mii de tone în 2014, la peste 4 mii de tone în 2016.
O astfel de dezvoltare demonstrează potenţialul de creştere zonală și susține nevoia Timişoarei de a investi în continuare în infrastructura de transport aerian, cu atât mai mult cu cât dezvoltarea economică pe care o dorim cu toţii şi titlul de Capitală Europeană a Culturii pe care Timișoara îl va deține în 2021 vor impune o îmbunătăţire serioasă a infrastructurii orașului în general.
În aceste condiții, o investiţie în dezvoltarea capacităților Aeroportului Internațional Timişoara ar fi, cu certitudine, mai mult decât necesară. Din păcate auspiciile în acest sens nu sunt cele mai bune ținând cont că aeroportul Internațional „Traian Vuia” este deținut, la fel ca și Aeroportul „Henri Coandă” din Bucureşti şi Aeroportul “Mihail Kogălniceanu” din Constanţa, de Ministerul Transporturilor – acest mamut birocratic care înghite miliarde de lei de la bugetul de stat și care, sub actuala guvernare PSD, se dovedește total incapabil să gestioneze dezvoltarea infrastructurii de transport a României şi, implicit, a Timişoarei.
Pe lângă această necesitate există și o serie de măsuri şi investiţii complementare care ar putea fi abordate de către autoritățile publice de la nivel local și județean pentru a asigura o utilizare mai bună a acestei resurse pe care oraşul și județul nostru o deţin de facto, iar aceste măsuri şi investiţii complementare trebuie în mod obligatoriu să fie în atenția autorităților locale.
Principalele aspecte pe care autorităţile competente ar trebui să le vizeze cu prioritate sunt legate de infrastructura din jurul aeroportului și de accesul înspre aeroport, atât pentru pasageri, cât şi pentru vehiculele care transportă marfă. În acest moment, drumul care leagă Timişoara de Aeroportul Internațional „Traian Vuia” nu este în măsură să asigure un flux normal de trafic la ore de vârf, darămite să permită o dezvoltare sustenabilă şi să susțină previzionata creştere constantă a numărului de pasageri.

Astăzi, aeroportul este accesibil prin mijloace de transport în comun numai prin intermediul celor două linii de transport STPT: E4 şi E4b. Aceste căi de transport suferă de pe urma congestionării şi incapacităţii infrastructurii din zonă să absoarbă traficul rutier. Pe lângă acest fapt, cele două rute sunt total neoptimizate și nu corespund nevoilor persoanelor care utilizează transportul aerian. Astfel, ultimul mijloc de transport părăseşte aeroportul înainte ca ultima cursă aeriană să ajungă la Timişoara, fapt care dovedește, o dată în plus, lipsa de viziune și inabilitatea managerială a factorilor de deciziei din cadrul STPT.
O posibilă soluție care să răspunda necesităților actuale și mai ales viitoare, soluție care ar prezenta și avantajul unei implementări cu impact redus asupra confortului în trafic al locuitorilor oraşului, ar fi reprezentată de conectarea feroviară a aeroportului cu oraşul, în principal cu Gara de Nord, dar nu numai.
Autorităţile locale cunosc foarte bine această situaţie, o dovadă în acest sens fiind faptul că în PUG-ul oraşului, aflat în curs de aprobare, este menționată necesitatea interconectării feroviare a oraşului cu aeroportul. Din păcate, Primăria Timişoara nu a considerat că dezvoltarea legăturii cu aeroportul reprezintă o prioritate, motiv pentru care acest obiectiv a fost abandonat, el nefiind bugetat în PMUD 2016- 2030. Nu ştim exact pe ce studiu de oportunitate şi fezabilitate s-au bazat autorităţile locale atunci când au decis că actuala legătură cu aeroportul, deja supra-saturată în timpul zilei, este suficientă pentru următoarea decadă, dar considerăm că ar fi foarte utilă și necesară expunerea publică a acestei motivări, pentru a înţelege mai bine planul administraţiei cu privire la cheltuirea resurselor publice.
De asemenea, legătura Timişoarei cu Aeroportul Internațional Timişoara apare detaliată și în Vision 2030, dezvoltat de Primărie în colaborare cu Fraunhofer Institut și prezentat public în anul 2008 (mai multe detalii despre conținutul acestui document, aici.
Această soluție se poate implementa cu o mai mare rapiditate şi uşurinţă decât o eventuală extindere rutieră, tocmai pentru că se poate folosi de infrastructura existentă în acest moment.
Aeroportul este vecin la vest cu Linia feroviară 217 ce leagă Gara Timişoara Est de Radna şi se poate conecta mai departe, pe cale feroviară, spre Gara de Nord sau Arad. La sud de Aeroport este Linia 100, ce leagă Timişoara de Lugoj. Această amplasare, la confluenţa unor linii de transport feroviar, poate facilita legătura cu aeroportul pe calea ferată. Distanţa dintre Linia 217 şi Aeroport este de 1,5 km. Vision 2030 propune, în fapt, realizarea unei legături între cele două linii feroviare, L217 şi L100, printr-un tronson de cale ferată dublă electrificată, cu o lungime de 3 km, din zona Remetea Mare înspre Giarmata. Proiectul propune realizarea unei linii utilizabile de către toate tipurile de tren, un beneficiu colateral fiind reprezentat de îmbunătăţirea transportului periurban.
Cu alte cuvinte soluția tehnică evocată anterior nu este nouă, ea fiind formulată de mai mult timp și dezvoltată şi propusă de către specialişti. Evident că orice investiţie necesită realizarea în prealabil a unui studiu de fezabilitate, acesta fiind motivul pentru care apreciem că se impune efectuarea unui studiu care să aibă în vedere oportunitatea investiției, luând în calcul inclusiv creşterea previzionată a numărului de pasageri.
USR Timișoara susține că este necesară angajarea unui dialog real între reprezentanții administrațiilor publice de la nivel local și județean şi celelalte insituţii implicate în posibila implementare a acestui proiect, în speță Regionala CFR şi Ministerul Transporturilor, în calitate de acţionar principal al aeroportului, un dialog aplicat pe identificarea de soluții concrete.
Îi recomandăm pe această cale edilului Timișoarei să își canalizeze resursele de energie şi de timp într-un mod mai eficient, dialogurile adesea jignitoare cu reprezentaţii din opoziție, mass-media sau chiar cu cetăţenii sunt neconstructive și nedemne de poziția pe care o ocupă, mult mai util ar fi să lucreze în direcția identificării celor mai constructive și benefice soluții pentru Timișoara și, implicit, pentru cetățeni, iar deschiderea spre dialog este o condiție obligatorie în acest sens.
Ne dorim ca observațiile și propunerile noastre să fie recepționate în mod constructiv. USR Timișoara își reafirmă public, pe această cale, disponibilitatea de a oferi suport autorităţilor publice în vederea implementării tuturor proiectelor care aduc beneficii Timișoarei și care îi plasează pe cetățeni în centrul preocupărilor și demersurilor administrative.”, transmit membrii USR Timișoara.

LĂSAȚI UN MESAJ