În Timișoara nu mai trebuie să fie victime nevinovate ale traficului

297

Recent, în urmă cu câteva zile viața unei doamne a fost strivită întro clipită în dreptul pasajului Jiul. Și nu trecea neregulamentar strada. Era exact pe locul marcat cu zebră!

Acolo unde modernizarea ar fi trebuit să ofere o siguranță sporită oricui trece prin zonă. Impresionați de cele întâmplate membri Asociației Verde pentru Biciclete au organizat o conferință chiar în acel loc pentru a atrage atenția că nu se mai poate așa. A fost trecută orice limită a înțelegerii și suportabilității.

Cu acest prilej au lansat un apel-protest ce se dorește un strigăt pentru respectarea viații. Iată ce spune echipa bicicliștilor:

Responsabilitatea pentru siguranța traficului trebuie împărțită între utilizatorii de drumuri,decidenți și proiectanții infrastructurii.
Aceasta este o certitudine și nu e loc de nici o interpretare.

Așa cum toți participanții la trafic – șoferi, pietoni, persoane cu dizabilități, utilizatori de mijloace de transport alternativ – trebuie să se conformeze legislației rutiere, la fel și proiectanții și decidenții politici au obligația de a dezvolta un sistem rutier cât mai sigur pentru absolut toți participanții la trafic, fără excepție.
Pe lângă asigurarea unui grad sporit de siguranță, realizarea infrastructurii de transport trebuie să fie în concordanță cu valorile generale ale comunității, în mod deosebit atunci când vine vorba de sănătate, mediu, dezvoltarea economică și alegerile individuale.
În Timișoara, în ultima săptămână, două persoane au decedat în urma unor accidente rutiere petrecute pe treceri de pietoni.

Este vorba de două cazuri diferite… cu cauze diferite… dar efect similar.

Pentru a evita interpretări greșite, voi preciza de la început că rolul nostru aici și acum NU este acela de a trage concluzii legate de vinovații direcți pentru aceste nefericite evenimente.

În schimb, analizând situația actuală din oraș, putem trage concluzii și putem să cerem schimbări rapide, care să reducă probabilitatea repetării unor astfel de evenimente pe viitor.

Cu toții suntem zilnic și pietoni.

Mersul pe jos nu este doar o formă de deplasare, este o necesitate pentru corpul uman.

Din păcate, în Timișoara, din cauza prioritizării traficului auto, deseori, mersul pe jos vine la pachet cu un grad ridicat de expunere a cetățenilor la riscuri de accidente rutiere.

Conform datelor primite de la IPJ Timiș, din ianuarie 2018 și până azi, au decedat 6 bicicliști și 11 pietoni pe raza Municipiului Timișoara. 17 oameni au murit.

Pe canalele online de comunicare oamenii își spun poveștile – cu greu găsești un biciclist care nu are cel puțin un accident ușor la activ. Pietonii trăiesc într-o stare permanentă de iritabilitate atunci când se deplasează prin oraș. Iar glasul persoanelor cu dizabilități, abia dacă se mai aude în vacarmul orașului.

În general, toate poveștile au cel puțin un numitor comun: infrastructura defectuoasă – borduri ridicate, lipsa întreținerii pistelor de biciclete, prezența șantierelor nesem-nalizate și multe altele.
Dar trebuie menționat că o infrastructură defectuoasă are și efectul nedorit de a genera conflicte între participanții la trafic: pieton-biciclist, biciclist-șofer, șofer-pieton – conflicte care pot duce la accidente grave.

În majoritatea cazurilor de accidente minore, categoriile vulnerabile de participanți la trafic aleg să nu le declare la poliție din cauza proceselor greoaie pe care le-ar implica aceste sesizări. Astfel, rănile minore sau daunele materiale suferite sunt uneori prezentate în online, dar nu sunt prezente și în statisticile oficiale. Așadar, realitatea e chiar mai sumbră decât pare din statisticile și așa dezolante.
Astăzi, adminstrația publică trebuie să înțeleagă că reducerea sau chiar eliminarea riscurilor cu care se confruntă categoriile vulnerabile de participanți la trafic este un obiectiv important și realizabil.

Nu trebuie să mai acceptăm mentalitatea formată în anii ’90, conform căreia accidentele rutiere sunt inevitabile, deoarece accidentele sunt atât previzibile cât și prevenibile.

Spre exemplu, studiile făcute pe incidente de trafic arată că un pieton lovit de un autoturism care se deplasează cu 65km/h se confruntă cu un risc de deces de 70%, în timp ce un pieton lovit de un autoturism care se deplasează cu 50km/h se confruntă cu un risc de deces de 20% – o reducere a vitezei de 25% aduce o reducere cu 80% a riscului la care este expus un pieton.

Astfel, subliniem faptul că un comportament preventiv al participanților la trafic este doar unul dintre elementele necesare pentru promovarea siguranței pe drumurile publice, dar sunt și altele.
Este nevoie de o proiectare echilibrată în raport cu diferitele forme de deplasare. Este nevoie de o proiectare optimă care să separe diferitele forme de transport atunci când e cazul.

Este nevoie de asigurarea unor condiții de vizibilitate optime.
În spatele cifrelor stau oameni.

În ultima săptămână, în Timișoara au murit doi oameni în urma unor accidente rutiere.

În locul unde ne aflăm acum, săptămâna trecută, o femeie de 62 de ani își trăia ultimele clipe din viață.

”Ea” puteam să fim oricare dintre noi. ”Ea” putea să fie mama oricăruia dintre noi. Fiica, soția sau vecina.

E timpul să ieșim în public și să spunem că așa ceva este inacceptabil, că de acum înainte nu trebuie să mai trecem niciodată cu vederea un incident grav doar pentru că am avut norocul să nu fim implicați în acesta, noi sau cei dragi nouă.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, politicile publice care încurajează luarea de măsuri de siguranță pentru pietoni contribuie vizibil la: reînnoirea urbană, creșterea economică locală, coeziunea socială, îmbunătățirea calității aerului și la reducerea efectelor nocive ale zgomotului produs de traficul auto.

Iată… o viziune sănătoasă asupra orașului în care trăim.
Și cine nu și-o dorește?

Cererile comunității, în utlimii doi ani, au fost următoarele:
– Calmarea traficului auto – atât în timpul zilei, cât și în timpul nopții. De precizat că recentele decese survenite în traficul din Timișoara au avut loc în urma unor accidente petrecute pe timpul nopții.
– Iluminarea corespunzătoare a trecerilor de pietoni în timpul nopții.
– Reglarea timpilor de aștepare la semafor pentru pietoni.
– Prioritizarea transportului public din toate punctele de vedere
– Separarea infrastructurii velo de traficul pietonal – mai ales în zonele unde trotuarele au o lățime mai mică de 3.5m, dar evident doar în contextul calmării traficului auto.
– Ridicarea trecerilor de pietoni la nivelul trotuarelor în zonele cu risc crescut de accidente.

Aceste cereri nu au fost făcute pentru a favoriza o anumită categorie de participanți la trafic, sau pentru a promova un anumit stil de viață.
Aceste cereri au fost făcute în contextul în care, anul trecut, numărul deceselor survenite în urma accidentelor rutiere în țări ca Danemarca sau Iralnda era de 30, respectiv 31 de decese per milion de locuitori. În schimb, România este fruntașă când vine vorba de decese survenite în urma accidentelor rutiere, cu 96 de decese per milion de locuitori.
Până în anul 2030, statele membre ale Uniunii Europene și-au propus să reducă cu 50% numărul deceselor cauzate de accidentele rutiere.

Iată poziția oficială a Comisiei Europene când vine vorba de acest subiect: ”Accidentele rutiere sunt niște„ucigași tăcuți” prin faptul că adesea trec neobservate în spațiul public, chiar dacă, luate împreună, ucid la fel de mulți oameni – în jur de 500 – ca într-un Boeing 747 în fiecare săptămână, doar în Europa. Ni se par inadmisibile catastrofele aeriene, așadar nu ar trebui să le mai acceptăm nici pe cele rutiere. Nicio pierdere de viață nu trebuie acceptată, iar asigurarea siguranței pentru toți participanții la trafic trebuie să fie o prioritate pentru toți cei implicați în procesul decizional.

Decesul și vătămările grave provocate de accidentele rutiere nu sunt un preț inevitabil care trebuie plătit pentru mobilitate.
În timp ce accidentele minore vor continua să existe, decesul și vătămările grave trebuie prevenite cu orice preț.”
Este timpul ca și Timișoara să se realinieze la direcția Europeană.
Este timpul ca și noi, timișorenii, să avem Toleranță Zero când vine vorba despre accidentele rutiere grave.

Timișoara este în primul rând a oamenilor: este a copiilor noștri – pe care încă ne temem să-i lăsăm să meargă singuri la școală, a părinților noștri – care au dreptul la un oraș unde nu sunt alergați pe trecerea de pietoni, a tuturor prietenilor noștri care sunt nevoiți să folosească scaunele cu rotile – pentru care orașul este închis în acest moment.
Timișoara este a oamenilor, doar ei o pot ține în viață. În oraș există deja zone uitate, insule abandonate – dacă nu renaștem acum aceste zone, este posibil să le pierdem pentru totodeauna. Doar prezența oamenilor le poate revitaliza.

Nici o parcare și nici o bandă în plus nu poate să pună în valoare bijuteriile arhitectonice ale orașului.

Spre exemplu, dacă nu lucrați și nici nu locuiți în imediata apropiere, vă mai amintiți când ați fost ultima dată pe jos în zona Bastionului Maria Theresia? Dar prin renumitele piețe din cartierele orașului – aceste foste puncte de întâlnire pentru comunitate?
Înțelegem că schimbările nu au cum să fie făcute peste noapte. Chiar și în țările care au înregistrat performanțe remarcabile în acest sens, tot a fost nevoie de ani buni pentru a obține o scădere a numărului de accidente. Dar sunt pași mici, pe care dacă Timișoara ar începe să-i facă începând cu ziua de luni, am începe să ne recâștigăm încrederea în cei care sunt responsabili de siguranța noastră zilnică și să trăim într-un oraș mai fericit.

Indiscutabil, transportul auto este important pentru societate, dar trebuie promovat un sistem care să fie sigur pentru toți participanții la trafic și care să nu defavorizeze cele mai vulnerabile categorii: persoanele cu dizabilități, pietonii și bicicliștii.
Echipa VPB

LĂSAȚI UN MESAJ