Din noianul de știri din cele mai felurite ce ne bombardează zi de zi nu știm ce să credem, ce să alegem, ce să luăm în seamă sau ce este simplu balast informatic.
În Timișoara s-a întâmplat un fapt ce putea fi categorisit ca banal dacă nu era vorba de viața unui om. O familie copleșită de sperietoarea costului crescând al vieții a încercat să mai strângă cureaua. Încălzirea etse scumpă pentru un cuplu de pensionari. Au hotărât să renunțe la luxul de a avea căldură în casă. Moartea unui vârstnic nu mai impresionează pe nimeni. Ar fi fost o cifră în plus într-o statistică morbidă.

Un om a găsit că așa ceva nu se poate întâmpla într-o fostă capitală culturală și a publicat un text tăios ca gerul de afară. Poate nici acel text de protest nu ar fi fost luat în seamă dacă nu era un politician cu oarecare influență în oraș. Consilierul local Ștefan Sandu și-a vărsat obida pe rețeua de socializare. Abia atunci au sărit ca arși unii și alțiicu întrebări, sfaturi, păreri dar și mult habarnism.

Lăsăm aici mai jos textul consilierului Ștefan Sandu să fie citit și răscitit până cineva ori mai mulți din cei ce conduc orașul vor înțelege că nu se poate ca în 2026 să moară de frig un om în casă. ÎN CASĂ! Nu într-un șanț, nu într-un accident de mașină ori de muncă, ci în locuință!
Totul se întâmplă odată cu anunțul pompos al Direcției Sociale care anunță cu mare tărăboi că au grijă de cei fără adăpost! Omul ce a plătit cu viața avea un adăpost și la ce i-a folosit? Nu a murit de frig! A murit de nepăsare!

….
Stefan Sandu

În Timișoara anului 2026, un om a murit de frig.
Nu într-o colibă din munți.
Nu pe un drum uitat de lume.
Ci într-o locuință socială a Primăriei Timișoara.
Un cuplu de pensionari. Temperaturile au coborât la –15°C. Au oprit încălzirea ca să facă „economii”. Vecinii au sunat la 112. Au venit echipaje. Au refuzat spitalul. Câteva ore mai târziu, bărbatul a murit de hipotermie.
Cum este posibil ca, într-un oraș care se laudă cu bugete record, cu festivaluri, cu „viziuni”, cu strategii și power-point-uri, un om să moară de frig într-o locuință a administrației locale?
Unde este grija reală pentru cei vulnerabili?
Unde este sistemul de prevenție, asistența socială activă, verificarea periodică a cazurilor cunoscute?
Cine trebuia să știe că acolo trăiesc doi oameni în vârstă, cu probleme, care își opresc căldura ca să poată supraviețui?
Nu, nu e suficient să spui „au refuzat spitalul”.
Nu, nu e suficient să deschizi un dosar penal „din culpă”.
Asta nu e o tragedie inevitabilă. Este un eșec al administrației.
Un eșec al sistemului de protecție socială.
Un eșec al priorităților.
Un eșec al ideii că „merge și așa”.
În Timișoara anului 2026 nu ar trebui să discutăm despre oameni care mor de frig în casele Primăriei.
Ar trebui să ne fie rușine că o facem.
Și poate ar fi momentul ca, dincolo de comunicate și explicații sterile, cineva din administrație să răspundă simplu la o întrebare:
Cum prevenim următorul caz? Sau așteptăm următoarea știre?

……………………….

Fostul prefect Ovidiu Virgil Draganescu, mișcat de cele întâmplate dă la rândul său o replică:

Direcția de asistență socială ce a păzit? Aaa, acolo sunt șefii pusi cu mănuța, nu cu examen de competențe, de actualul șef al primăriei!

Un alt cititor al postării adaugă:

Taxele marite lovesc puternic in cei cu venituri mici in special pensionarii care nu mai au capactitatea de a muncii.
Bătrânul a ales sa moara in semn de protest fata de actualul sistem…la asta trebuie sa ne gândim când a refuzat serviciul de urgenta.
Administratia locala, serviciul social, guvernul , toti in aceasi oală.
Sper ca au invatat ceva din asta.
Toti putem ajunge in situatia lor batrani si fara posibilitati.