4.1 C
Timișoara
sâmbătă 14 martie 2026

Îmblânzitorul de pandemie

E al doilea an al pandemiei. Numărul îmbolnăvirilor, al internaților în spitale și al morților crește de la o zi la alta. Măsurile de protecție se înăspresc, apelurile la vaccinare se îndesesc, măștile au reintrat în rolurile principale, online e, din nou, ca o parolă de acces către ceilalți și către evenimente care nu s-au anulat, dar se desfășoară fără public, doar în văzul camerelor de filmat și cu distanța de cel puțin doi metri între protagoniști.

Certificatul verde devine pașaport pentru cei care s-au vaccinat și care, astfel, pot intra acolo unde încă mai sunt deschise uși.

Teama și îngrijorarea cresc, prețurile, și ele, criza din spitale — aproape pline, deja, de acest al patrulea val al pandemiei — se suprapune peste criza economică.

Pare o distopie, o ficțiune noir, un început de poveste ce-și anunță, din start, ratarea. Din nefericire, e chiar realitatea la care, ca să rămânem conectați, dar nu disperați, ar trebui să găsim îmblânzitori care să o facă mai ușor suportabilă, mai lesne de străbătut, mai domestică. Însă care să fie mai mult decât telefonul mobil, televizorul, computerul, consola pentru jocuri, căștile, fereastra, cartea. Și, într-un fel, să le aducă pe toate laolaltă, dar să aibă în plus ceea ce obiectele, oricât de sofisticate, inteligente și prietenoase sunt, n-au: omenesc.

Unul dintre acești îmblânzitori e Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara. Ajuns la a X-a ediție, festivalul va fi pentru trei zile (27–29 octombrie) o arie protejată, nu doar simbolic, de pandemie.

Indiferent dacă se va desfășura live sau online, întâlnirea cu scriitori de primă mână, cu lecturile lor, cu discuțiile și schimburile de idei ce vor avea loc, ne vor decupla de la alarme și griji și ne vor duce acasă. Dar nu între pereții unde ne petrecem o bună parte dintre vieți, ci într-un loc fără granițe, distanțe, pașapoarte, certificate, în care suntem, totodată, gazde și oaspeți. Fiindcă singurul acasă adevărat e în noi, în forța cu care ne imaginăm orice și cu care facem absolut ce vrem. Împreună cu cei care ne seamănă, care cred, și ei, în frumusețea și puterea cuvintelor, cu cei ce insuflă putere și frumusețe cuvintelor, scriitorii, vom sta sub același acoperiș al literaturii și vom avea parte nu de un X, ci de un eveniment de 10: FILTM.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Alte subiecte :

Și atunci i-ați condamnat pe toți la moarte!

Suntem martorii unei profunde reforme a statului. Nu știu și nici nu mă interesează cu a câta reformă a statului am fost contemporan. De...

Transparență, nu suspiciune: despre tentația de a transforma ONG-urile în dușman

În spațiul public românesc apare periodic o temă care pare să revină cu regularitate: ideea că organizațiile neguvernamentale ar acționa în mod opac, sub...

Unde dai…

Pastel urban de primăvară

Citește și :