Etnic ucrainean (de aici i se va trage și porecla de ”Rusul”), Gigi Cotec s-a lansat la CFR Timişoara. Cu echipa de juniori mari a clubului de la Gara Mare a Timişoarei a ajuns, în 1970, în finala campionatului naţional. Din acea echipă mai făcea parte, printre alţii, şi viitorul UT-ist Giurgiu.

Adus de Jackie Ionescu la Poli, Cotec se va consacra în alb-violet, în, poate, cei mai frumoşi ani ai fotbalului timişorean postbelic. Debutează în Divizia A la 25 mai 1975, la un 2-2 acasă cu Steagul Roşu Braşov, când intră în min. 66 în locul lui Decu Crângaşu.

În sezonul 1977/78, în care Poli a terminat pe 3 (loc niciodată depăşit de atunci încolo) şi a tras la titlu, Cotec a jucat 21 partide sub conducerea antrenorului Angelo Niculescu. A marcat atunci şi un gol memorabil, egalând în min. 80 Steaua în Ghencea (2-2 la 5 noiembrie 1977).

În toamna 1978, la primul meci susţinut acasă de Poli în cupele europene, contra lui MTK Budapesta, în Cupa UEFA, a deschis scorul şi drumul spre calificare. Va fi părtaş, de asemenea, la evenimentele din anul de graţie 1980, câştigarea Cupei României, eliminarea lui Celtic şi victoria cu West Ham-ul la care juca Lampard, tatăl mijlocaşului de azi al lui Chelsea.

Ultimul meci în Divizia l-a susţinut la 5 mai 1982, 2-1 acasă cu FC Olt, când a fost înlocuit în min. 61 cu Titi Nicolae. Avea doar 30 de ani. Mijlocaş ofensiv sau atacant, a fost deseori prezent pe lista marcatorilor.

După retragere, a fost antrenor la centrul juvenil al lui Poli, iar în ultimii ani a lucrat la baza sportivă a hotelului deţinut în Timişoara de fostul patron polist din 1999, Eugen Seracin.

Nu s-a putut adapta nicicum la statutul de fost idol al tribunelor. În ochii lui zăreai mereu, după retragere, regretul de a nu mai fi jucătorul polist de pe ”1 Mai”.

La 21 noiembrie 2008 s-a stins din viaţă, la doar 56 de ani. A fost înmormântat, în cimitirul din Calea Lipovei, Timişoara.