Fostul militar chimist Gheorghe Babescu –între politica umanistă și pasiunea pentru agricultură

294

Gheorghe Babescu locuiește în Bacova, județul Timiș, și a activat, timp de 30 de ani, în armata română, a fost specialist în arme chimice, dar a venit vremea retragerii, așa că, în 2006, a trecut în rezervă. Fiindcă era tânăr și în putere, a intrat în politică și s-a concentrat și pe activitatea din agricultură. În mica localitate Podeni, din județul Mehedinți, unde s-a născut, și-a dezvoltat o frumoasă livadă cu 400 de pomi – meri, pruni, piersici și cireși – întinsă pe două hectare. În același timp activează la o firmă de export-import de animale și este și președintele Partidului Puterii Umaniste Social-Liberal Buziaș.

Nu există o piață de desfacere pentru fructe

În satul în care a văzut lumina zilei, umanistul Babescu a avut multe animale – oi, capre, vaci și cai – dar, fiindcă distanța era prea mare de Timișoara, după ce părinții lui au încetat din viață, le-a vândut. Totuși, zona este foarte bună pentru horticultură, așa că plantația de pomi are mare succes. Cum a pornit totul? Fermierul-politician a cumpărat 200 de pomi de la o pepinieră de la Sânnicolau Mare și i-a plantat. I-a întreținut cu pasiune și mare grijă și nu a vrut să utilizeze tratamente chimice, deși era specialist în domeniu. A folosit numai gunoi de grajd pentru a hrăni pământul. Voia să producă fructe bio de calitate. În zona sunt mulți crescători de oi și de la ei lua gunoiul pentru fertilizarea terenului.

„Până în 2010, pomii nu i-am stropit niciodată. Atunci mi-am dat seama că nu se mai poate, că bolile au început să lovească pomii”, spune Babescu. Pericolul era mare, de aceea a început să mai trateze plantația, să o stropească. Atât. Livada mergea tot mai bine și atunci a decis să mai cumpere o bucată de pământ alături, pe care a plantat-o cu alți pomi. În acest moment, a ajuns la 2 ha cu 400 de pomi fructiferi. A fost o muncă asiduă, dar pentru că politica, agricultura și activitatea profesională îi ia prea mult timp, a angajat un inginer specialist din Buziaș care se ocupă cu tratamentele fitosanitare în livadă. „Face programul și aplic tratamentele în funcție de perioada de vegetație în care se află plantația. Deși sunt pomi diferiți, unele boli pot fi chiar comune și sunt atât de periculoase, încât pot distruge copacii iremediabil. De aceea este necesară aplicarea acestor soluții”, explică fermierul politician. În funcție de condițiile atmosferice ale fiecărui an, Babescu a obținut producții mai mici sau mai mari. În anumiți ani livada a dat 3.000 de tone, în alți ani 5.000 de tone. Fiindcă nu există o piață de desfacere, este foarte greu de valorificat producția, iar subvențiile vin cu întârziere de la APIA, dar până la urmă vin și, cât de cât, îl ajută în activitatea agricolă. În rest totul face din pasiune pentru agricultură.

Problema!

Problema mare este o directivă europeană care îi obligă pe toți fermierii să își înscrie proprietățile în cartea funciară. Proprietarii vor pierde subvenția de la APIA, dacă nu vor reuși să își întocmească CF-ul. Directiva UE prevede că nu vor mai fi dați banii pe suprafață dacă fermierii nu vor fi intabulați. Deocamdată, în zonă, nu este intabulat nimic. Acum se fac demersurile în acest sens. Urmează identificarea terenurilor, măsurarea lor, apoi înscrierea proprietarilor în CF. Fiindcă situația este foarte dificilă în zonă, Babescu a rugat-o pe Maria Grapini, europarlamentar și șefa umaniștilor, să îi ajute pe fermieri. Fiind o regiunea cu reliefuri înalte, nu a fost cooperativizată niciodată de comuniști. Nu a fost nicio lucrare cadastrală. Totul se coordonează după unele hărți făcute de militari în secolul trecut.

„A fi fermier și a face agricultură e foarte frumos, dar e și greu. E mult de lucru și trebuie să ai timp, să te dedici în permanență acestei activități milenare a țăranului român. Sunt multe lucrări, care trebuie făcute pe etape, și trebuie respectate anumite reguli stricte, altfel nu poți avea succes. Poți pierde totul. Activitățile trebuie făcute la timp. Problema este că forță de muncă nu găsești. Satele au rămas aproape pustii, oricum tineretul nu mai există. A plecat la oraș sau la muncă în Occident, în Germania, Italia sau Spania. În Podeni, la pantele munților din zona Mehedinților sunt puțini oameni. La alegerile locale au fost 400 de votanți. Sperăm ca pe viitor proiectele europene să se aplice și acolo, iar zona să se dezvolte, fiindcă se află într-o situație economică defavorizată, e foarte greu. Populația este îmbătrânită și săracă, deși e o zonă turistică foarte frumoasă, cu peisaje de vis”, explică fostul cadru militar specialist în arme chimice.

Totuși sunt și vești bune. Crescătorii de ovine își pot valorifica mioarele în țările musulmane, fiindcă de o lună s-a deschis piața arabă, iar cererea este foarte mare. „Prin societatea de import-export la care lucrez sunt cumpărăte de la fermieri animalele, de obicei ovine. Acestea sunt ținute în fermă până la 30 de zile pentru a fi pregătite și apoi trimise la export. Unele sunt abatorizate, la Giulvăz, iar carcasele sunt exportate, în primul rând în țările arabe, fiindcă acolo se preferă carnea de oaie. După o perioadă de blocaj, acum piața s-a redeschis. Practic, cea mai bună piață pentru oierii români este piața arabă. Piața grecească și cea italiană au căzut. Cei care primesc cantități mari de carne de ovină sunt arabii. Sunt cei mai buni parteneri pentru români, la ora actuală, care dau cele mai bune prețuri”, explică politicianul fermier.

LĂSAȚI UN MESAJ